(12) Vulcanul de aur

Jules Verne "Vulcanul de aur".

• Colecţia Jules Verne, nr.12
• format mare
• conţine ilustraţiile ediţiei originale
• Traducerea: Paula Găzdaru

Concepută în 1889, cartea Vulcanul de aur a fost publicată la un an după moartea autorului, în 1906, fiind revizuită şi editată de fiul său, Michel Verne. După moartea scriitorului şi editorului Pierre-Jules Hetzel, care se ocupase de publicarea romanelor sale, Jules Verne deviază de la obsesia romanelor cu tentă ştiinţifică şi începe să abordeze zone neexplorate până atunci. Încearcă chiar poveşti cu conţinut satiric sau filosofic. Romanul Vulcanul de aur, în care autorul explorează tentaţia goanei după aur, foarte prezentă în contextul contemporan, este unul dintre acestea.

În 1896, în apele fluviului Klondike din Canada erau descoperite zăcăminte aurifere. Aproape imediat, zona era invadată de căutători de aur veniţi de pretutindeni în căutarea preţiosului minereu.

Fenomenul nu putea decât să îl fascineze pe Jules Verne, cu atât mai mult cu cât fiul său, de asemenea atras de aventuri măreţe, se lansa el însuşi în căutări. Scriitorul era însă departe de a aproba fenomenul, pe care îl considera un pas înapoi în civilizaţie. Romanul Vulcanul de aur conţine, prin urmare, o critică implicită a goanei după aur.

La 17 martie al antepenultimului an din secolul trecut, poştaşul de serviciu pe strada Jacques-Cartier, din Montreal, lăsă la numărul 29 o scrisoare adresată domnului Summy Skim. Scrisoarea glăsuia astfel: Maestrul Snubbin prezintă salutări domnului Summy Skim şi-l roagă să treacă fără întârziere pe la biroul său, pentru o problemă care-l interesează. În ce problemă voia oare notarul să stea de vorbă cu domnul Summy Skim?

Acesta avea să îl anunţe că el şi domnul Ben Raddle, vărul său, primiseră o moştenire de la Josias Lacoste, un unchi cu un gust special pentru aventuri extravagante, care decedase de curând, după ce se îmbolnăvise de tifos. După ce bătuse Europa în lung şi în lat pe urma unor aventuri îndoielnice, Lacoste cumpărase un 'claim' pe Forty Miles Creek, un afluent al Yukonului, şi se apucase de minerit. Aparent, 'claimul' nu dăduse rezultatele sperate, iar unchiul murise înainte de a descoperi aur. În schimb, lăsase moştenire nepoţilor proprietatea din ţinutul Yukon.

Departe de a-l bucura, vestea îl nelinişteşte pe Skim, care este convins că unchiul Lacoste murise înglodat în datorii. El şi vărul său, Ben Raddle, vor sfârşi însă prin a fi seduşi de mirajul goanei după aur şi vor porni ei înşişi în aventura începută de unchiul lor.

În Vulcanul de aur, Verne adoptă un ton pesimist cu privire la natura umană. Până şi eroii romanului sunt măcinaţi de febra aurului, care făcuse atâtea victime. Ben şi Summy revin din călătoria lor fără a fi descoperit un gram din metalul atât de preţios, după ce au trecut la un pas de moarte. Această dimensiune întunecată a romanului, datorat intenţiei autorului de a condamna setea oarbă de îmbogăţire, este ceea ce îl distinge de celelalte lucrări ale scriitorului. Este probabil ca Jules Verne să nu fi publicat cartea în timpul vieţii pentru că nu îndeplinea deloc aşteptările pe care le avea publicul său fidel de la opera lui.

În versiunea originală a romanului Vulcanul de aur, singurele femei care apăreau în poveste erau două călugăriţe venite în ţinut pentru a lucra în spitalul din oraşul Dawson. Pentru a atenua tonul gri al romanului şi a introduce o notă mai lejeră, Michel Verne a modificat acest aspect şi a transformat personajele feminine în două aventuriere în căutare de aur. Şi, cel puţin, întâlnirea dintre ele şi eroii romanului va sfârşi într-o notă pozitivă.