Banchetul sau Despre iubire

Pe de alta parte, dialogul este una dintre cele mai mari impliniri ale prozei lui Platon, ale scrisului in Grecia veche si ale artei literare in genere. In sfarsit, scrierea, in ciuda aparentei ei transparente, este in multe privinte dificila, atat ca idei cat si ca fond istoric al acestor idei: atat intregul gandirii lui Platon, cu tot ce a precedat-o, cat si determinarile specifice ale lumii grecesti clasice. (Petru Cretia)

Mai toate dialogurile lui Platon sunt opere politice: subiect de interes politic sunt discutate de personaje descrise cel mai bine de situatia sau circumstantele lor politice. Din cand in cand, avem ocazia sa vedem lucrurile ca si cum lucrurile foarte serioase ale politicii nu ar domina perspectiva. In Banchetul, in special, vedem barbati altfel seriosi devenind neseriosi. Actiunile devin relativ neimportante si discursurile predomina. Pana si bautura si muzica sunt inlocuite de discursuri. Poate ca nu e nimic mai putin serios decat un elogiu adus dragostei si totusi asta este tema discursurilor de la banchet.

Socrate el insusi, de data asta spalat, curat si imbracat de ocazie, alege ca toti sa faca discursuri pe aceasta tema, iar el insusi ajunge ultimul sa vorbeasca, repetand o afirmatie pe care a facut-o altundeva, anume ca el nu are cunoastere precisa decat despre un singur lucru: arta erotica. Socrate ne este aratat in cea mai buna lumina. Suita de intrebari si raspunsuri care ii lasa interlocutorii perplecsi lipseste aproape cu desavarsire. In schimb, Socrate promite sa spuna tot ce e frumos din adevarul despre eros.

Un tanar intelectual diletant, un om de cultura, un medic, un poet comic si apoi un poet tragic - gazda - vorbesc. Eros apare intai ca un general care conduce la razboi: rusinea in fata iubitului l-ar face be cel ce iubeste sa isi invinga slabiciunea si sa lupte cat de bine poate, iar astfel o asemenea armata animata de eros ar fi aproape imbatabila. Apoi, eros este despartit intr-un eros bun si unul rau, dupa cultul atenian al zeitei Afrodite si o lege este propusa, dupa care erosul de suflet sa fie aparat si erosul de corp sa fie combatut. Apoi eros apare ca un principiu cosmic, ca iubire de lucruri asemanatoare si iubire de lucruri opuse: astfel, atractia si repulsia regleaza totul in lume, viata si om. Apoi cele trei sunt combinate intr-o poveste despre iubirea de sine spusa de poetul comic si care a devenit si ramas extraordinar de faimoasa: la inceput, oamenii semanau cu zeii cosmici, fiind sferici si completi, aparand dubli fata de oamenii de azi; prin aroganta lor, s-au luptat cu zeii din Olimp, care i-au invins si mutilat, pentru a-i slabi - eros este aducerea aminte de acea completitudine si posibilitatea unei nou lupte cu zeii... In fine, poetul tragic, in discursul cel mai aplaudat, intrucat cel mai mare placut, arata in stilul sau ca zeul Eros este tot ce e frumos si dezirabil, fiind astfel invincibil si nemuritor.

Platon - Banchetul sau Despre iubire.