Biblia hazlie

Biblia hazlie (în franceză La Bible amusante) este un cunoscută carte scrisă de Léo Taxil şi publicată iniţial în Franţa, la Paris, la editura Librairie anti-cléricale, în 1882.

Începând cu anul 1897, lucrarea a fost republicată în 67 de mici fascicule săptămânale, până în 1898, de către editura Librairie pour tous. Această ediţie a fost completată cu citate din textul Bibliei şi cu toate comentariile anti-biblice emise de Voltaire, Fréret, lord Bolingbroke, Toland şi de alţi critici.

În Biblia hazlie, Taxil citează şi comentează în stil umoristic inadvertenţele textului Bibliei şi ia în derâdere contradicţiile ce există între diferite capitole ale Vechiului Testament.

În plus, lansează întrebări de tipul: “Dar dacă tăierea împrejur este de origine divină, atunci de ce creştinii au renunţat totuşi la ea?”

În legătură cu prerogativele papale, Taxil comentează:

“Evreii îi împărţeau pe îngeri după o scară ierarhică cu zece trepte: 1) cadosimii, - preasfinţii; 2) ofamimii - cei iuţi; 3) oralimii - cei puternici; 4) sasmalimii - îngerii-flăcări; 5) serafimii - îngerii-scântei; 6) malahimii - solii; 7) elohimii - divinii; 8) benelohimii - fiii domnului; 9) heruvimii - îngerii-boi; 10) iesimii - cei însufleţiţi. Dar papa Grigore I i-a împărţit pe îngeri cu totul altfel. Din porunca lui, creştinismul a adoptat împărţirea îngerilor în 3 trepte cu câte trei ranguri fiecare: prima treaptă - serafimii, heruvimii şi întâistătătorii; a doua treaptă - forţele, puterile şi stăpânirile; şi a treia treaptă - principiile, arhanghelii şi îngerii simpli. De aici se vede cât de mare este puterea Papii: nu e glumă să ai dreptul de a schimba rânduiala rangurilor cereşti.”