 |
O carte atat de minunata, pe care o recomand tuturor, incat am devenit cel mai fidel fan al autorului, Alexandre Dumas. Dupa ce ca inveti o groaza de lucruri utile la orele de istorie, mai intervine si o poveste originala si care te tine cu sufletul la gura.
Actiunea cartii incepe odata cu intoarcerea in Marsilia a tanarului marinar Edmond Dantes. Ambitios, provenind dintr-o familie saraca si sustinut de capitanul corabiei din al carui echipaj facea parte, Dantes este avansat, iar aceasta bucurie ii este amplificata de gandul revederii tatalui si a logodnicei sale, Mercedes. Dar aceasta bucurie nu dureaza mult timp, fiindca “prietenul” sau il denunta ca fiind conspirator Bonapartist (“calitate” pe care o obtinuse fara voia sa); motivul acestei “tradari” este, pe de-o parte, frumoasa Mercedes, iar pe de alta parte, invidia lui Fernand pe succesul tanarului marinar.
Ca urmare a acestei tradari Dantes este pus sub acuzare si inchis pentru inalta tradare (fara ca el sa cunoasca acuza ce i se aduce), urmand sa isi petreaca urmatorii 18 ani in Castelul D’If, situat pe o insula de pe coasta Marsiliei. Dupa multi ani de incarcerare, in care de abia reuseste sa isi pastreze mintea sanatoasa, Edmond il cunoaste pe Farria, un abate pe care toata lumea il crede nebun, si el prizonier pe aceeasi insula.
In ciuda diferentei de varsta, intre cei doi se leaga o prietenie stransa iar abatele ii transmite lui Dantes mare parte din cunostintele sale, de la lupta cu sabia pana la matematica si limbi straine. Fiind foarte bolnav, abatele moare in inchisoare, dar nu inainte de a ii indica lui Edmond locul in care se afla ascunsa o presupusa comoara, pe insula Montecristo.
Edmond Dantes reuseste intr-un mod spectaculos sa evadeze, ajunge pe insula Montecristo si descopera cu uimire ca bogatiile abatelui Farria chiar exista. Recuperand comoara el se intoarce in Franta, atribuindu-si titlul si numele de Conte de Monte Cristo, hotarat sa se razbune pe cei ce i-au rapit 20 de ani din viata.
Odata ajuns in Marsilia el afla ca multe lucruri s-au schimbat; Mercedes are un copil si este maritata cu Fernand, iar restul persoanelor implicate, mai mult sau mai putin, in condamnarea sa au ajuns in pozitii foarte inalte, in timp ce tatal sau este mort de cativa ani (din cauza lipsei banilor). Aceste lucruri nu fac decat sa ii intareasca ura si sa ii alimenteze setea de razbunare, planurile sale devenind in anumite momente de-a dreptul sadice.
Chiar daca ideea razbunarii e destul de comuna, in acest roman ea capata o usoara tenta de obsesie. Desi Dantes are tot dreptul sa se razbune aceasta vendetta il transforma intr-un personaj fara mila, aproape lipsit de orice sentimente, in afara de cel al razbunarii. Mai exista totusi momente in care se pot observa sclipiri de bunatate, sau, mai degraba, de recunostinta vis-a -vis de persoanele care l-au ajutat, inainte sa fie inchis.
Una peste alta, un roman de cinci stele, care se citeste cu sufletul la gura si care surprinde in multe momente, in primul rand prin ingeniozitatea “contelui” si, in al doilea rand, prin ambitia si consecventa cu care acesta isi urmareste si realizeaza planurile.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Beletristica
Autori romani
