 |
Aceasta carte este inchinata copiilor din scolile primare. Ea s-ar putea intitula 'Istoria unui an de scoala scrisa de un elev de clasa a III-a a unei scoli orasenesti din Italia'.
Acest copil isi noteaza intr-un caiet, in fiecare zi, tot ce vede si simte el, iar tatal lui, la sfarsitul anului, scrie aceasta carte dupa notitele lui. Cartea este impartita pe luni si zile.
Prima povestire incepe pe 17 octombrie, zi in care incepea scoala. Enrico incepe anul scolar in scoala Baretti si mama lui il inscrie in clasa a III-a. Copilului ii era teama de noul profesor, pentru ca la ei in fiecare an se schimba profesorul. Frica copilului nu a fost intemeiata deoarece si noul profesor era bun.
Intr-una din zile un copil de clasa a II-a a sarit in strada sa-l salveze pe un copil de clasa I-a, a salvat copilul dar el nu s-a mai putut salva si a fost calcat pe picior de un automobil si a ajuns la spital. In clasa lui, desi incepuse anul scolar, a venit un copil nou dintr-o alta localitate din Italia. Din toata clasa Enrico il place foarte mult pe Derossi care este cel mai destept din clasa, pe Garrone care este mai mare decat restul elevilor pentru ca a fost 2 ani bolnav, pe Coretti, al carui tata este negustor de lemne si pe multi alti colegi. Garrone era un foarte bun coleg si el lua apararea celor mai mici si mai neajutorati.
In decursul acestei luni Enrico a primit vizata profesoarei lui de clasa I, a mers cu mama lui sa dea haine de pomana unei femei al carei nume l-au gasit in ziar (femeia s-a dovedit a fi mama unui coleg de-al lui, Crossi) si a primit o scrisoare foarte frumoasa de la tatal sau.
La sfarsitul ficarei luni profesorul le spunea cate o istorioara. Prima s-a numit Micul Patriot si era vorba desre un copil care a fost vandut de parinti unor circari. Acestia l-au batut si l-au infometat, insa copilul a reusit sa scape. Pe vaporul cu care se intorcea acasa, a gasit oameni darnici care i-au dat bani de pomana. In timp ce copilul se gandea ce sa faca cu banii, oamenii care ii dadusera banii s-au imbatat si au inceput sa vorbeasca de rau tara lui, Italia, iar copilul s-a lipsit de bani si i-a aruncat inapoi spunandu-le ca el nu primeste bani de la cei care ii ponegresc tara.
Luna noiembrie incepe cu povestea unui mic cosar care a pierdut banii pe care ii muncise si fiindu-i frica sa se intoarca acasa cu mana goala plangea in fata unei scoli de fete. Fetele cand au iesit in pauza l-au ajutat strangand bani de la toate fetele si mici si mari.
O alta intamplare din aceasta luna a fost aceea cand fiul unui om bogat Carol Nobis l-a jignit pe un coleg sarac Betti facandu-i tatal calic. Tatal lui Carol a auzit si l-a pus pe fiul lui s-a ceara iertare lui Betti, iar el a strans mana tatalui lui Betti.
Tot in aceasta luna Enrico a primit vizita profesoarei fratelui lui si a mai primit o scrisoare de la tatal lui. A aflat ca spre deosebire de el care avea toate conditiile sa invete colegul lui Coretti muncea in magazinul tatali lui, isi ingrijea mama bolnava si invata in acelasi timp. De asemenea, a aflat ce om bun era directorul scolii si a aflat ca parea tot timpul suparat deoarece isi pierduse un copil care intrase voluntar in armata.
Cel dintai din clasa a iesit in luna noiembrie tot Derossi. Garrone l-a luat sub aripa lui pe micutul Nelli care era cocosat sa il apere de ceilalti copii. Enrico a mai primit in aceasta luna o scrisoare de la tatal sau in care il certa ca nu da de pomana un ban nevoiasilor, iar profesorul le-a spus la sfarsitul lunii istoria Micului cercetas lombard. In istorioara un copil orfan s-a urcat intr-un frasin sa vada pe unde erau soldatii austrieci si astfel sa-si poata ajuta soldatii tarii lui, insa a fost vazut si impuscat.
In luna decembrie, Enrico a primit vizita unui coleg Garoffi pe care copii il porecleau negustorul, deoarece era foarte zgarcit si facea negot cu tot felul de lucruri, insa cel mai mult tinea acest copil la colectia lui de timbre de care nu se despartea. Intamplarea a facut insa ca atunci cand a sosit prima ninsoare si copii se jucau cu bulgari de zapada, Garoffi a lovit un batran in ochi cu un bulgare, i-a spart ochelarii si l-a ranit. Baiatul si-a recunoscut fapta si-a cerut iertare si a mers si la batran acasa sa vada daca s-a insanatosit, iar la plecare a daruit albumul sau de trimbre nepotului batranului. Batranul insa i-a inapoiat albumul si i-a mai dat si doua timbre straine. A mai primit si vizita unui copil pe care il porecleau zidarasul.
In aceasta luna a doua medalie dupa Derossi a fost luata de Stardi, un copil nu prea destept, dar care s-a s-a straduit foarte mult si a reusit.
Enrico a mai primit o scrisoare de la tatal sau in care il ruga sa-si respecte foarte mult profesorii.
Istorioara pe care le-a povestit-o luna aceasta profesorul se chema Scriitorasul florentin. In ea era vorba despre un copil, Guido, din clasa a IV-a, care isi ajuta tatal fara stirea acestuia, scriind noaptea de la ora 12 si pana dimineata adresele abonatiilor unui ziar pe niste fasiute de hartie. Muncind noaptea, copilul a inceput sa invete mai prost, pentru ca nu mai avea timp suficient. Tatal lui il mustra zilnic, pana intr-o zi cand a aflat ce face fiul lui noaptea si si-a cerut iertare de la Guido.
In luna ianuarie, copiilor li s-a schimbat profesorul cu un suplinitor pentru ca profesorul lor s-a imbolnavit. Acesta era un professor foarte bland si bun si din aceasta cauza copii il suparau, fiind neascultatori. Cel care i-a pus la punct a fost Garrone.
Enrico a mers intr-o zi in vizita la Stardi, iar dupa vizita i-a spus tatalui sau ca il respecta pe Stardi, dar mai mult il respecta pe Precossi, pentru ca desi tatal acestuia s-a apucat sa bea si il bate, ii rupe cartile, ii arde caietele, copilul nu se plange niciodata, ba mai mult, isi apara tatal.
In acea saptamana Enrico a primit vizita a trei copii - Derossi, Coretti si micul cocosat Nelli. Fusese invitat si Precosi, insa tatal lui nu l-a lasat. De la copii a aflat ca tatal lui Crossi se intoarce acasa dupa 6 ani de stat in America.
La scoala a avut loc comemorarea regelui Victor Emanuel (primul rege al Italiei unite), mort de 4 ani. Toti copii au fost seriosi, mai putin Franti, care era cel mai rau copil din clasa. Pentru purtarea lui urata, profesorul l-a gonit din scoala.
In aceasta luna profesorul le-a povestit copiilor istoria Micului tobosar sard. In istorioara se spunea ca 60 de soldati italieni au fost inconjurati de austrieci intr-o casa parasita de pe un deal. Capitanul soldatilor a rugat tobosarul, un copil de 14 ani, sa coboare prin spatele casei pe o franghie intr-o rapa si sa mearga sa ceara ajutoare. Tobosarul a reusit sa fuga, insa a fost impuscat in picior de austrieci si pentru ca si-a fortat piciorul pana a putut sa cheme ajutoare, medicii a fost nevoit sa ii taie piciorul.
Tatal lui Enrico ii scrie o scrisoare in care il invata sa-si iubeasca si el tara precum micul tobosar.
La scoala, Vontini, un copil foarte mandru, il invidiaza pe Derossi pentru ca este mai destept decat el; la fel, si Carlo Nobis il invidiaza pe Derossi. In timpul orelor, la scoala vine mama lui Franti si-i roaga pe director si pe profesor sa-i primeasca copilul inapoi la scoala si pana la urma acestia accepta.
In luna februarie, pentru merite deosebite, inspectorul scolar a dat a doua medalie lui Precossi. In timpul cand ii dadea medalia si copii il felicitau, la scoala a aparut tatal baiatului, beat, insa cum a auzit ce laudat este fiul sau si-a revenit parca din betie, si-a strans copilul la piept si a promis sa se indrepte si sa se apuce din nou de munca.
Enrico a primit vizita lui Precossi si a lui Garrone. El daruieste primului baiat un trenulet pe sine, iar celui de al doilea un buchetel de flori pentru mama lui.
La scoala, Nobis il supara pe professor care ii spune ca este un copil fara inima. In acea zi, prin fata scolii au trecut niste gardisti care insoteau 2 oameni ce carau o targa cu un ranit (un zidar care cazuse de la al patrulea etaj in timp ce lucra).
In acea saptamana, Enrico impreuna cu tatal sau au plecat intr-o localitate sa inchirieze o vila pentru vara viitoare. La vila, secretarul stapanului casei era un fost profesor, care i-a poftit la o dulceata. In camera, pe o masa, se afla o calimara cu o forma ciudata. Secretarul le-a povestit ca el a predat la o inchisoare, unde avea un puscarias foarte dornic sa invete (el era condamnat la 6 ani pentru ca, tamplar fiind, s-a enervat pe stapanul lui pentru ca il injurase, i-a aruncat rindeaua in cap, iar acesta murise), insa a fost mutat la o alta inchisoare, iar la plecare, puscariasul cu numarul 78 l-a rugat pe profesor sa dea mana cu el. Cu doua zile in urma, profesorul s-a trezit acasa la el dupa 6 ani cu puscariasul numarul 78, care venise sa-i aduca in dar aceasta calimara. Calimara infatisa o pana de scris culcata pe un caiet.
La scoala, Enrico, vorbind cu prietenul sau Derossi despre calimara, si-a dat seama ca puscariasul era tatal lui Crossi, care nu a stiut de tatal sau pentru ca mama lui l-a mintit spunandu-i ca acesta este in America.
Istorioara din aceasta luna s-a numit Infirmierul tatii. In istorisire se spunea ca un baietel a venit de la tara la oras, la un spital, sa-si ingrijeasca tatal care venise din Franta, dar se imbolnavise si nu mai ajunsese acasa. In povestire, copilul nu nimereste patul tatalui sau si dupa ce a ingrijit mai multe zile un bolnav, afla ca nu este tatal sau, care de altfel se facuse bine, insa nu pleaca acasa cu tatal, ci ramane sa ingrijeasca de batran inca cateva zile, pana cand acesta moare.
In oras era in acele zile carnival, iar Enrico si tatal lui au mers cu trasura pe strazi unde au vazut cum o fetita ratacita a fost luata de un om intr-un car in care defila pe strada si a fost inapoiata mamei ei. Omul, dupa ce a dat-o mamei ei pe fetita, i-a daruit un inel cu piatra pretioasa ca sa-i fie zestre cand o sa fie mare.
In perioada carnavalului, in oras se afla circul, iar tatal lui Enrico vedea de pe geamul casei ce greu o duceau circarii. Cel mai mult i s-a facut mila de baiatul de 8 ani al directorului circului si, ca sa-l poata ajuta, impreuna cu un pictor, prieten al lui, a facut reclama circului in ziar. Circul s-a umplut de lume si directorul a multumit tatalui lui Enrico, iar micutul clovn a multumit lui Enrico, servindu-l cu bomboane.
Intr-o zi, profesorul suplinitor, care predase la o scoala de orbi, le-a povestit copiilor cat de greu este sa nu ai vedere.
Enrico si-a vizitat profesorul bolnav. Cand s-a intors de la profesor, Enrico s-a lovit de o femeie si a fost vazut de tatal sau, care i-a scris o scrisoare in care l-a certat ca nu si-a cerut scuze.
Intr-una din seri, tatal l-a luat pe Enrico si l-a dus la o scoala de seara, unde profesorii predau lectii mestesugarilor, si i-a aratat cat de greu invata acesti oameni in varsta, mai ales ca ei vin la scoala dupa o zi de munca.
In aceasta luna, in curtea unde locuia Enrico a murit un copilas, iar Enrico povesteste cum s-a desfasurat inmormantarea.
La 14 martie s-au impartit premiile in sala teatrului. Directorul a stabilit ca premiile sa fie date de copii din toate zonele Italiei, nu numai de cei din orasul unde se afla scoala. Printre copiii premiati a fost si Robetti, cel care salvase copilasul din strada, care acum mergea in carje.
A doua zi dupa inmanarea premiilor, Enrico s-a certat cu prietenul lui Coretti, dar dupa terminarea orelor s-au impacat.
Istorioara din aceasta luna s-a numit Sange Romaniol. In ea se povesteste ca un copil a venit de la joaca foarte tarziu si murdar. El locuia cu bunica sa si aceasta l-a certat si l-a rugat sa vada pe ce drum apuca sa nu se apuce de lucruri urate cum a facut un copil din oras, Mozzoni, care fura. Desi gresise, copilul (care se numea Ferruccio) nu si-a cerut iertare. In timpul cat ei vorbeau, in casa au patruns doi hoti, au amenintat copilul cu cutitul, au furat banii din casa, iar la plecare unul dintre hoti a pierdut masca de pe fata si bunica l-a recunoscut ca fiind Mozzoni. Ca sa nu-i faca necazuri, hotul a vrut sa o injunghie pe bunica, dar copilul s-a aruncat peste ea si a fost injunghiat mortal. Inainte de a muri, si-a cerut iertare de la bunica.
Tot in aceasta luna, Zidarasul, colegul lor, s-a imbolnavit si colegii l-au vizitat. Acesta s-a insanatosit.
A inceput luna aprilie si cu ea a sosit si primavara. Mai erau trei luni de scoala.
Enrico face o plimbare cu Coretti si tatal sau, sa vada sosirea regelui Umberto. Tatal lui Coretti luptase impreuna cu regele, care era pe atunci general de divizie. Cand a trecut regele pe langa ei, tatal lui Coretti a strigat cu voce tare 'batalionul 49'. Atunci regele s-a oprit si a dat mana cu el.
Intr-una din zile, mama lui Enrico l-a luat cu ea la un azil de copii unde traiau laolalta 200 de copii, baieti si fete.
La scoala, la ora de gimnastica, mama lui Nelli a incercat sa-l scuteasca pe acesta de ora de gimnastica, deoarece copilul era cocosat, insa el a refuzat si a demonstrat ca cu multa vointa se poate descurca.
Intr-o alta zi, Enrico a fost dus in vizita la profesorul tatalui sau, care, batran fiind, si-a recunoscut elevul, ajuns inginer. Dupa aceasta vizita, Enrico s-a imbolnavit si a zacut 10 zile, timp in care a fost vizitat de colegii si prietenii sai. A fost ingrijit cu mare dragoste de surioara lui, Silvia.
Dupa ce s-a intors la scoala, insanatosit, Enrico a aflat ca in acest timp murise mama prietenului sau Garrone. In acea zi, copii au participat la inmanarea medaliei 'Virtutea cetateneasca' unui copil care a salvat de la inec un alt copil.
In luna mai, Enrico a fost luat de mama sa in vizita la Institutul copiilor schilozi, insa mama nu l-a lasat sa intre, pentru a nu se simti prost copii din institut, care erau toti schilozi, la vederea unui baiat normal si sanatos.
Intr-o seara, Silvia, sora lui Enrico, i-a spus fratelui sau ca a auzit ca tatal lor nu mai are bani, pentru ca afacerile merg prost. Impreuna, cei doi frati au mers la mama lor si i-au spus ca nu mai vor sa le cumpere nimic si o sa faca economie si la mancare, sa poata in felul acesta sa-si ajute tatal. Mama le-a multumit, plangand, dar le-a spus ca s-au inselat, iar tatalui lor ii merge foarte bine.
Povestirea din aceasta luna s-a numit De la Apenini pana la Anzi, in care era vorba despre un baietel de 13 ani care pleaca din Genova pana in America singur sa-si caute mama plecata la lucru. Baiatul a trecut prin multe greutati si a intampinat multe necazuri, insa pana la urma si-a regasit mama.
Tatal lui Enrico primeste vizita fostului gradinar care fusese plecat la munca in afara tarii si acum a venit sa-si ia fata de la Institutul de surdo-muti. Mare i-a fost mirarea omului cand si-a luat fetita, vazand ca aceasta vorbeste, desi era surda. A multumit din suflet ingrijitorilor si si-a luat copilul acasa.
Luna iunie a inceput cu sarbatoarea nationala a Italiei, care a fost insa intarziata din cauza mortii lui Garibaldi, cel care a dezrobit zece milioane de italieni de sub jugul burbonilor. Ziua mortii lui a fost decretata zi de doliu national.
Caldura de afara a inceput sa fie mare, iar copii adorm la scoala si nu mai au chef de lectii.
Tatal lui Coretti a luat mai multi copii, printre care si pe Enrico, cu el la tara in vizita.
In aceasta luna s-au impartit premiile elevilor care au urmat scolile de seara si tot in aceasta luna a murit si profesoara din clasa I a lui Enrico. Toti copiii au participat la inmormantare.
Povestirea din aceasta luna, si de altfel ultima din acel an, s-a numit Naufragiul. In ea era vorba despre doi copii care se intorceau in Italia, Mario si Iulia, cu un vapor. Mario era orfan, iar pe Iulia o asteptau la sosire parintii. In timpul calatoriei vasul s-a scufundat, iar in barca de salvare mai era un singur loc care trebuia ocupat de Mario, insa acesta a cedat locul lui Iuliei preferand ca el sa moara, gandindu-se ca el este orfan si acasa nu il asteapta nimeni, in timp ce fetita are parinti si frati acasa.
La sfarsitul lunii a avut loc examenul de trecere al clasei a III-a, examen care nu a fost trecut de toti elevii; primul a fost si de aceasta data Derossi. Copiii si-au luat la revedere pentru ca incepea vacanta si aveau sa se revada in clasa a IV-a, mai putin Enrico, care le-a spus colegilor ca parintii lui se muta din oras, iar el o sa faca clasa a IV-a la o alta scoala intr-un alt oras.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Autori romani
