Cymbeline

Cymbeline ocupa un loc paradoxal in teatrul lui Shakespeare. Scrisa la foarte putina vreme dupa Regele Lear si cu doi ani inaintea Furtunii, piesa aceasta din 1609 pare usor diferita in peisajul operei shakespeariene in comparatie cu cele de care o invecineaza cronologia.

Pornind de la o legenda care mai gasise ecouri - intre altele intr-una din povestirile Decameronului - in Cymbeline il recunoastem pe Shakespeare nu atat in acourile din piesele anterioare. Trezirea Imogenei, durerea in fata cadavrului pe care il socoteste a fi al lui Posthumus, amintesc de scena criptei din Romeo si Julieta, dupa cum existenta ei alaturi de Belarius, de Polidor si Cadwal apropie piesa de Cum va place. Dar textul shakespearean strapunge in multe randuri pastoralismul conventional, poezia neutralizeaza artificiul. Iar Imogena, intrupare a fidelitatii si a nevinovatiei oprimate, isi afla locul printre eroinele shakespeareene memorabile. Figura din legenda se transforma in personaj.