Cine citeste piesa lui Camil Petrescu nu are sentimentul ca strabate o epoca indepartata, cu evenimente de mult stinse, cu adversitati de mult ingropate sub cateva straturi de pamant. E o pagina agitata de viata care traieste sub ochii nostri. Sunt oameni vii, animati de un ideal sever, care ii fascineaza si ii terorizeaza, definindu-i in fata injustitiei, a violentei, a mortii, a istoriei.
Danton, asa cum l-a conceput scriitorul, constituie o individualitate de exceptie. Ganditor care pune lumea in probleme si-si asuma raspunderea dezlegarii lor, inflorire armonioasa a inteligentei si vitalitatii, el nu e un erou imobilizat in gesturi sublime, ci o faptura de carne si de sange, care se cauta si se gaseste in dragoste, in actiune, in lupta - cu un cuvant, in acordul cu existenta.
Generos si tolerant, aproape de inima oamenilor catre care arunca o punte de ingaduinta si o chemare de intelegere, imagine a energiei revolutionare calauzita de simtul realului, Danton e incredintat ca in istorie nu faci ceea ce vrei, ci esti responsabil de ceea ce intreprinzi.
Camil Petrescu - Danton.