Divina Comedie (3 vol.: Infernul, Purgatoriul, Paradisul)

Divina Comedie (în italiana: Divina Commedia), cea mai celebra opera a lui Dante Alighieri, este totodata una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale.

Divina Comedie descrie coborîrea lui Dante în Infern, trecerea prin Purgatoriu si, în fine, ascensiunea în Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea.

Desi continua modul caracteristic al literaturii si stilului medieval (inspiratie religioasa, tendinta moralizatoare, limbaj bazat pe perceptia vizuala si imediata a faptelor), poemul lui Dante tinde catre o reprezentare ampla si dramatica a realitatii, departe de spiritualitatea tipica a epocii sale.

Scrisa în dialect toscan, opera a exercitat o influenta considerabila asupra dezvoltarii limbii si literaturii italiene. Initial, Dante si-a intitulat poemul Commedia, în sensul ca, dupa un început dramatic, opera are un final fericit (cum explica autorul însusi într-o scrisoare adresata lui Cangrande della Scala).

Atributul de "divina" i-a fost acordat de Giovanni Boccaccio în biografia sa "Trattatello in laude di Dante", ca un omagiu datorat extraordinarei ei frumuseti artistice, si apare pentru prima data într-o tiparitura din 1555 a editorului venetian Ludovico Dolce.

Divina Comedie are drept centru al lumii istorice si al celei fantastice aflate in simbiografie psihologica, cel mai sincer poem din cate au fost scrise vreodata, sinteza intregii vieti anterioara a lui Dante. In vastul ei creuzet se topesc amintirile si evenientele prezente, durerile si iluziile, iubirea si ura, inalta cunoastere a lumii, experienta umana, intreaga viata a poporului pe care Dante l-a cunoscut mai bine ca oricine altul, in indelungata lui ratacire in Italia.

Divina Comedie este impartita in trei cantice: Infernul, Purgatoriul si Paradisul iar fiecare cantica este impartita in treizeci si trei de canturi. Purgatoriul este o alta ipostaza a personalitatii umane care se indreapta spre zorile iradiate ale Renasterii. Lumea lui este strabatuta de filonul melancoliei, nou sentiment in poezia lumii. Prezenta omului Dante, viu in lumea stelelor, a dus la reprezentarea umana a divinitatii.