"Am fost atras de DMT din cauza prezenţei sale în orice corp uman. Am considerat că sursa acestui DMT o reprezintă misterioasa glandă pineală, un mic organ situat în mijlocul creierului. Medicina modernă ştie puţine despre rolul acestei mici glande, în schimb în istoria "metafizicii" ea ocupă un rol important.. Descartes, de exemplu, credea că pineala este "sediul sufletului" şi atât tradiţiile mistice Vestice cât şi cele Orientale situează cel mai înalt centru spiritual al nostru între graniţele sale. De aceea, m-am întrebat dacă producerea în exces a DMT contribuie, cumva, la stările "psihedelice" apărute în mod natural. Acestea ar putea include naşterea, moartea, apropierea morţii, psihoza şi experienţele mistice. Abia mai târziu, când studiul se afla de mult în desfăşurare, am început să mă gândesc şi la posibilul rol al DMT în ceea ce noi am numit experienţa "răpirilor extraterestre."
Proiectul DMT a fost creat în legătură cu ceea ce se poate considera a fi un domeniu de interferenţă al ştiinţei neurologice, ocupându-se de psihofarmacologia serotoninei. Oricum, propria mea experienţă, care include o relaţie lungă de zeci de ani cu o mănăstire budistă Zen, a determinat în mare măsură modul în care ne-am ocupat de pregătirea, prealabilă, a oamenilor selectaţi şi am supravegheat şedinţele de administrare a drogurilor.
DMT: Molecula Spiritului trece în revistă ceea ce cunoaştem despre drogurile psihedelice în general şi despre DMT în mod special. Apoi, prezintă desfăşurarea proiectului de cercetare legat de DMT, începând cu primele faze de aplicare, dar şi de descriere, la nivel oficial, a rezultatelor sale, continunând cu observaţiile şi rapoartele la care a fost supus din partea unei multitudini de comitete şi comisii de specialitate şi încheind cu concluziile la care s-a ajuns într-un final.
Chiar dacă noi toţi am crezut în proprietăţile potenţial benefice ale drogurilor psihedelice, nu s-a intenţionat ca studiile să aibă o natură terapeutică, astfel încât subiecţii aleşi de către noi pentru munca de cercetare au fost oameni sănătoşi. Proiectul a dus la obţinerea unei adevărate comori de date biologice şi psihologice, din care mare parte au fost deja publicate de către mine în literatura ştiinţifică. Pe de altă parte, nu am scris aproape nimic despre cele experimentate de voluntari. Sper ca multele citate pe care le-am inclus aici, culese din cele peste o mie de pagini ale observaţiilor mele, vor oferi măcar o idee despre remarcabilele efecte de ordin emoţional, psihologic şi spiritual ale acestei substanţe.
Acest gen de abordare nu va satisface pe toată lumea, cel puţin nu din toate punctele de vedere. Există un mare antagonism între ceea ce cunoaştem la nivel intelectual, sau chiar intuitiv, şi ceea ce experimentăm cu ajutorul DMT. După cum a exclamat unul dintre voluntari, după ce i-a fost administrată prima doză mare de drog, "Uau! Nu m-am aşteptat niciodată la aşa ceva!" Sau după cum a spus Dogen, un maestru budist japonez din secolul al treisprezecelea, "întotdeauna trebuie să fim perturbaţi de adevăr."
Adepţii entuziaşti ai folosirii drogurilor psihedelice s-ar putea să nu fie mulţumiţi de concluziile mele: că DMT nu are nici un efect benefic prin sine însuşi şi că probabil cel mai mult contează contextul în care îl ingerează oamenii. Susţinătorii controlului asupra drogurilor s-ar putea să condamne ceea ce citesc, considerând acest material drept un factor de încurajare în vederea consumării drogurilor psihedelice şi o glorificare a experienţelor declanşate de DMT. Practicanţii şi reprezentanţii tradiţiilor religioase s-ar putea să respingă sugestia potrivit căreia stările spirituale şi informaţiile de natura mistică pot fi dobândite prin droguri. Cei care au suferit "răpiri extraterestre", împreună cu cei care cred în acestea, s-ar putea să interpreteze sugestia mea, că DMT este direct şi adânc implicat în aceste evenimente, ca pe contestare a "realităţii" experienţelor trăite de ei. Oponenţii şi susţinătorii avortului s-ar putea să nu fie de acord cu ideea că emiterea de DMT pineal la patruzeci şi nouă de zile după concepţie marchează pătrunderea spiritului în fetus. Neurologii s-ar putea să obiecteze împotriva teoriei mele prin care afirm că DMT influenţează capacitatea creierului de a primi informaţii, făcând deci mai mult decât să genereze anumite percepţii. Tot aceştia s-ar putea să respingă şi ideea că DMT poate permite creierelor noastre să perceapă materie neagră sau universuri paralele, tărâmuri locuite de entităţi conştiente.
Totuşi, dacă nu aş descrie toate ideile reliefate de studierea DMT şi întreaga gamă de experienţe pe care le-au trăit voluntarii folosiţi de noi, nu aş spune întreaga poveste. Şi fără sugestiile radicale oferite de mine în conformitate cu ceea ce am înţeles din cele trăite de voluntari, DMT: Molecula Spiritului ar putea avea cel mult un efect minor asupra discuţiei despre drogurile psihedelice, iar în cel mai rău caz cartea ar reduce perspectivele cercetării. De asemenea, n-aş fi cinstit dacă nu mi-aş face cunoscute toate speculaţiile şi teoriile, care se bazează pe zeci de ani de studiu şi de ascultare a sute de înregistrări cu şedinţele celor ce au experimentat efectele DMT. De aceea am făcut ceea ce am făcut. Nu povestesc decât ceea ce s-a întâmplat şi nu expun decât ceea ce cred.
Este foarte important pentru noi toţi să ne înţelegem propria conştiinţă. Este la fel de important să încadrăm drogurile în general şi DMT în special într-o matrice culturală şi personală care să ne permită să facem cât mai mult bine şi cât mai puţin rău. în raport cu o arie de cercetare atât de vastă, este mai bine să nu respingem nicio idee până când nu ajungem să avem o cunoaştere efectivă a fenomenului. Am scris DMT: Molecula Spiritului în interesul lărgirii cadrului de discuţie despre drogurile psihedelice. (Rick Strassman)
Rick Strassman - DMT: molecula spiritului