 |
Sunt unele carti pe care imi place sa le recitesc, impotriva faptului ca imi spun singur ca e o pierdere de vreme, ca as putea devora, in schimb, o carte noua. Domn al Luminii se incadreaza in aceasta categorie, fiind un scenariu ticluit de Zelazny astfel incat de fiecare data cand il parcurgi, ii descoperi noi arome. Poate si din cauza asta a fost premiata cu un Hugo in 1968. Sau poate doar fiindca e o carte buna.
O imbinare extrem de reusita a mitologiei indiene cu elemente ale altor religii sau personaje fantastice, de la monstrii marini nordici pana la necromancerii si demonii rakasha ce par sa fie sursa de inspiratie pentru multe din cartile, filmele si jocurile deceniului nostru, prezentata intr-un roman jumatate fanatasy, jumatate science fiction, povestea lui Sam, cunoscut si sub numele de Buddha, sau Siddhartha, sau legatorul demonilor, sau… Dupa cum puteti vedea, eroul principal n-a stat degeaba de-a lungul mileniilor.
Dar farmecul deosebit al cartii este dat, pe langa povestea originala, de felul in care aceasta a fost suprapusa peste celeberele Mahabharata si Ramayana. Kali, Brahma, Yama, Krishna, Agni, Vayu, Mara, Ratri, Lakshmi, si alte zeci de zeitati au roluri importante in desfasurarea actiunii, schimbandu-si corpurile si sufletele in functie de un singur lucru, ce decurge din nemurirea atinsa acum mii de ani, prin intermediul tehnologiei; egosimul de a fi singurii zei, de a pastra puterea in propriile maini si de a conduce omenirea pentru eternitate.
Anarhistul, rebelul, cel ce se impotriveste ordinii si vrea sa impartaseasca secretele pierdute cu restul omenirii, astfel incat atributele de zei sa nu fie doar ale celor dintai, este un Buddha cu puterile lui Zeus, avand abilitatea de a controla electricitatea si tot ceea ce tine de ea, adica fulgerele si puterile altor zei sau demoni. In acest fel, el este singurul care poate rezista intruchiparii mortii, zeului Yama, cel mai mare genial inventator al tuturor timpurilor, ce si-a ales ca atribut puterea de a fi nemuritor dincolo de corp, de a supravietui in orice conditii, si cel mai important, de a ucide pe oricine doreste doar privindu-l.
Imaginatia lui Zelazny zburda in Domn al Luminii, pentru ca toti zeii si semi-zeii au puteri dobandite prin intermediul tehnologiei, sau prin intermediul auto-disciplinei, de la Zeul Focului ce foloseste o bagheta ce arunca lasere cu puterea unui Soare, pana la Zeul Iluziei, ce poate influenta perceptia.
In concluzie, atat datorita subictului ales de Roger Zelazny, cat si datorita scriiturii in sine, nu pot decat sa recomand Domn al Luminii, cu mentiunea ca este una dintre cartile mele preferate si ca probabil, la intervale de cativa ani, o voi citi iar si iar.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Beletristica
Autori romani
