Daniel Pennac, pe numele său real Daniel Pennacchioni, s-a născut la Casablanca, într-o familie de militari. Şi-a petrecut copilăria în decorul garnizoanelor, mutându-se din Africa în Asia de Sud-Est. Profesor de franceză la Nisa, a debutat în 1985 cu romanul Au bonheur des ogres (La căpcăunii veseli), rezultatul unui sejur în Brazilia şi al unui pariu cu prietenii. În 1992, Pennac şi-a cucerit cititorii europeni cu un eseu foarte aparte despre cărţi, lectură, cititori, care încearcă să le redea adolescenţilor gustul lecturii: "Ca un roman", care s-a vândut în 250.000 de exemplare în doar câteva luni. Dintre cărţile sale cele mai cunoscute fac parte "Micuţa vînzătoare de proză" (1990), "Domnul Malaussene" (1995), "Domnilor copii" (1997) şi "Fructele pasiunii" (1999). Romanele sale se petrec chiar în cartierul în care locuieşte scriitorul: Belleville, zonă multiculturală a Parisului, unde amestecul este un semn de identitate al relaţiilor sociale. Un amestec ce se infiltrează în toate dimensiunile textului, care poate cuprinde crime, critici sociale, umor, dragoste, dezbateri intelectuale sau cel mai pur absurd.
In romanul Domnilor copii, Pennac se întoarce la decorul său preferat - şcoala - pentru a vorbi despre educaţie, despre memorie şi toleranţă, dar mai ales pentru a-l face pe cititorul adult să regăsească puţin din acea plăcere pe care o simţea, în vremea copilăriei, în faţa unei poveşti. Un profesor le cere elevilor să scrie o compunere, în care să-şi imagineze un scenariu bizar: într-o dimineaţă să se trezească adulţi, iar părinţii să se transforme în copii. Domnilor copii este una dintre cele mai frumoase invitaţii la retrăirea, prin lectură, a unei vîrste imposibil de şters din memoria adultului.
Colecţia Cotidianul.
Beletristica
Autori romani
