Domnisoara Brodie in floarea varstei

Romanul Domnisoara Brodie in floarea varstei e o parabola a ispitelor tineretii si a riscurilor puterii.

Multi dintre noi au cunoscut, la un moment dat, o „domnisoara Brodie“. Care ar fi putut fi chiar o profesoara, ca in romanul lui Muriel Spark, daca nu cumva vreo matusa mai afurisita sau vreo vecina fioroasa, poate chiar mama unui tovaras de joaca din copilarie. Domnisoara Brodie a lui Muriel Spark e o femeie grozava sau o grozavie de femeie, cum va place mai mult.

O profesoara magnetica, neconventionala, care alege sase fete - „setul Brodie“ - pe care sa le educe altfel decit pe restul elevelor, pe care sa le vada diferentiindu-se prin atitudinile lor emancipate si prin superioritatea lor intelectuala. Jean Brodie, o femeie singura in Edinburghul anilor treizeci, este o femeie puternica, pentru care sursa puterii consta in instruirea elevelor sale, in transformarea lor in „la créme de la créme“. In timp ce creeaza aparenta unor cursuri normale, pentru cazul in care cineva ar fi venit peste ele, domnisoara Brodie le umple capul micutelor domnisoare cu povesti despre iubitul ei mort in razboi, le povesteste despre arta lui Giotto, le dezvaluie secretele cosmeticelor, incearca sa faca din ele niste europene si nu niste biete provinciale. Discursurile patimase ale domnisoarei Brodie se refera la fascism, precum si la versurile lui Tennyson, caci fiecare dintre ele e doar o incercare de apropiere de Absolutul pe care il cauta. Domnisoara Brodie tocmai a intrat in floarea virstei. Si vorbeste cu atita convingere despre asta incit „floarea varstei“ a domnisoarei Brodie prinde contur in fata ochilor fetelor, ca o podoaba nelipsita a profesoarei lor. Caci, oricit de ridicol ar fi gindul, domnisoara Brodie descopera in acea „floare a varstei“ esenta unui spirit plin de viata, magnetic si la fel de real pe cit si-l imagineaza elevele. Si, datorita talentului de povestitoare al lui Muriel Spark, la fel de real pe cit si-l imagineaza cititorul.