Engelby a fost scris, după cum mărturiseşte autorul, Sebastian Faulks, într-un soi de dicteu automat, aproape mistic.
„M-am trezit într-o dimineaţă auzind în minte o voce bărbătească. Şi vorbea, vorbea, aproape că dicta. Atunci când m-am apucat de lucru, am notat tot ce auzisem. Habar n-aveam ce dracu’ se întâmpla“, spune Sebastian Faulks într-un interviu, referindu-se la declicul din spatele romanului Engelby.
Alegând persoana întâi şi formula jurnalului pentru a-şi trimite protagonistul în lume, Faulks alege ca punct de plecare pentru Mike Engelby, personajul care-i seamănă izbitor pe alocuri, campusul Cambridge-ului din anii ’70.
Atmosferă din care nu lipsesc discuţiile pe orice temă, de la poemele lui T.S. Elliot până la conversaţii despre politică, nu lipsesc nici seratele unde alcoolul face casă numai bună cu muzica sau însemnările despre virtuţile opiului şi ale marijuanei. Apar, bineînţeles, şi inserţiile amoroase, construite în jurul unor prezenţe care, „ca toate femeile, sunt obsedate nebuneşte de aparenţe: înfăţişare, culori, modă, superficialitate; n-au nici un interes pentru idei sau adevăruri mai profunde, ci doar pentru «modă», situaţie şi achiziţionarea vorace a bunurilor necesare pentru a sublinia aceste aspecte. Cordialitatea lor ascunde o doză de concurenţă amară pe care o vor duce până la moarte, fără s-o recunoască vreodată“. Continuând pe coordonate care îi apropie biografia de cea a protagonistului său, Faulks construieşte ceea ce Bukowski ar fi numit „poveşti despre nebunia obişnuită“, prelungite până în anii ’80 şi apropiate, în ultima parte a cărţii, de prezentul cititorului.
Engelby nu renunţă însă la fetişurile atât de dragi şi îndelung cultivate din primele romane ale lui Faulks, astfel încât intriga poliţistă îşi face loc în climatul campusului universitar, la care protagonistul nu s-a adaptat niciodată până la capăt. Nucleul misterului însă nu ajunge să domine povestea prin avalanşe de necunoscute, devenind un pretext pentru meditaţii cu bătaie mai lungă, în care psihologia şi filozofia îşi fac loc ca instrumente explicative. Fără să se afunde prea tare în aceste hăţişuri, Faulks îşi urmăreşte personajul şi, odată cu el, întreaga dinamică a Angliei, până în anii ’80, când Engelby devine jurnalist, capitol căruia autorul îi împrumută multe dintre experienţele personale.
Ultima parte a romanului răstoarnă însă unghiul prin care este privit fostul student la Cambridge, iar limbajul clinic îşi face loc pentru a spune cealaltă parte a poveştii sale şi pentru a aduce în scenă teoriile pe care Engelby le-a developat în toţi aceşti ani: „Credem că, din cauza unei greşeli aleatorii în diviziunea celulară, nişte mici fărâme cenuşii din creier au început să genereze iluzia existenţei minţii, la un individ şi la urmaşii săi; şi că, în istorie, acea mutaţie întâmplătoare care le-a adus oamenilor această himeră a avut nişte efecte secundare atât de folositoare speciei, încât deţinătorii ei au trecut cu succes printr-o selecţie naturală, astfel încât acum noi toţi suntem urmaşii lor: mutanţi cu toţii, fiinţe a căror mutaţie principală e o născocire“.
Despre autor
Născut în 1953, Sebastian Faulks şi-a făcut studiile la Cambridge, după care a devenit primul editor literar al ziarului The Independent, iar apoi redactor-şef adjunct al publicaţiei Independent on Sunday. A publicat editoriale în The Guardian (1992-1998) şi în Evening Standard (1997-1999). Scrie şi în prezent articole şi recenzii pentru diferite ziare şi reviste.
Romanul său de debut, A Trick of the Light, a apărut în 1984. A câştigat mai multă popularitate cu The Girl at the Lion d'Or (1989), o poveste plasată în Franţa interbelică. În 1991 a renunţat la munca de ziarist pentru a se dedica scrisului, iar în 1993 a publicat bestsellerul Birdsong, un roman despre un englez care trece printr-o experienţă înfiorătoare în nordul Franţei, în timpul Primului Război Mondial. Cel de-al cincilea roman al lui Faulks, Charlotte Gray (1998), completează trilogia despre Franţa cu relatarea aventurilor unei tinere scoţiene care se implică în Rezistenţa franceză în Al Doilea Război Mondial. Cartea a fost ecranizată în 2001, cu Cate Blanchett în rolul principal.Cel mai recent roman al lui Faulks este Devil May Care, un nou episod din saga James Bond, scris la cererea Fundaţiei Ian Fleming pentru a marca centenarul naşterii scriitorului, în 2008.
Engleby este, după spusele autorului, cartea care l-a vrăjit cel mai mult. Engleby şi Faulks au destule în comun, de la vârstă la studenţia la Cambridge şi la cariera jurnalistică. Stilul simplu şi direct al relatării la persoana întâi îl scoate pe cititor din tiparele clasice ale unui policier, garantându-i o uluitoare călătorie în timp: din nebunia tinerească a anilor '70, prin izul pronunţat politic al anilor '80 şi până la prezentul computerizat al anului 2006, Engleby e povestea unei crime garnisite cu scene de viaţă de o limpezime excepţională.
Colecţia Cotidianul.
Beletristica
Autori romani
