Oscar Wilde - Fantoma din Canterville.
Anglia, în timpul celui de-al II-lea război mondial: lady Jessica de Canterville, tânăra moştenitoare a unui străvechi castel bântuit, prezintă soldaţilor americani pe care-i găzduieşte fantoma locului. Departe de a fi înfricoşătoare, aceasta se teme de zgomotul propriilor săi paşi şi are o istorie extrem de interesantă.
Ministrul american Hiram B. Otis cumpără un conac englezesc, unde va locui împreună cu soţia şi cei 4 copii ai săi. Fostul proprietar îl avertizează că fantoma lui Sir Simon, care-şi ucisese soţia, pe Eleonor, cu secole în urmă, bântuia conacul. Rapid, familia face cunoştinţă cu bătrânul locatar, care, departe de a-i speria, îi deranjează doar pe adulţi cu zgomotul de lanţuri şi de cătuşe târâte pe podea. Urmează adevarate negocieri între Otis şi fantoma, căreia îi oferă o sticluţă de ulei pentru a-şi unge lanţurile, compensând insultele gemeniilor familiei care-i întind amuzaţi capcane- alunecă, de pildă, pe podeaua dată cu unt sau primeşte o pernă în cap. Fostul ucigaş se izolează şi se simte umilit. Salvarea vine însă de la Virginia, fiica ministrului. Emoţionată de suferinţa fantomei, aceasta se roagă pentru sufletul lui sir Simon şi plânge pentru păcatele lui, ca să-l îmbuneze pe Îngerul Morţii. În final, fantoma îşi găseşte liniştea în iarba înaltă a Grădinii Morţii. Cu umorul subtil al lui Oscar Wilde, cartea nu spune numai o poveste despre fantome simpatice, ci dezvoltă şi o alegorie despre viaţă şi moarte, privind cu un ochi amuzat confruntarea dintre două culturi, una conservatoare, britanică, alta americană, fără ruine şi mistere.