Romanul Frankenstein de Mary Shelley este o adaptare gotică a poveştii golemului. Mary Shelley a început să scrie “Frankenstein” pe când avea numai 18 ani şi l-a terminat după un an, iar prima ediţie a cărţii a fost publicată anonim, în Londra, în 1818. Numele lui Shelley a apărut abia pe copertele celei de-a doua ediţii a cărţii, publicată în 1831. Titlul volumului se referă la savantul Victor Frankenstein, iar criticii consideră că romanul ar fi primul perfect încadrabil în genul literar science-fiction.
Frankenstein începe într-un stil epistolar, redând corespondenţa fictivă dintre căpitanul Robert Walton şi sora sa, iar povestea lui Victor Frankenstein şi a creaturii sale se compune treptat, ca într-un puzzle, din înlănţuirea acestor scrisori.
Walton plecase într-o călătorie pentru a explora Polul Nord, însă vasul său se blochează într-o insulă de gheaţă. După câteva zile îl cunoaşte pe Frankenstein, slăbit după ce alergase printre nămeţi cu o sanie trasă de câini, fiind alergat de propria creatură gigantică. Salvat de echipajul vasului, Frankenstein se întremează şi le povesteşte, cu ultimele forţe, despre fatalitatea care l-a însoţit după ce a vrut să rupă regulile naturii, încercând să creeze, în laborator, o fiinţă umană.
În roman, secvenţa în care se povesteşte cum a obţinut Frankenstein viaţă în laborator, printr-un complicat algoritm chimic, rămâne neclară. Cu influenţe gotice sau romantice, romanul are şi elemente din folclorul despre golem. Slăbit după ce crease monstrul, dar şi epuizat de remuşcările de a fi creat o fiinţă atât de hidoasă, Frankenstein află, după aproape un an, că fratele său, în vârstă de numai câţiva ani, fusese ucis. Monstrul se retrăsese în sălbăticie, dându-şi seama de impactul pe care îl avea asupra oamenilor şi că nu va reuşi niciodată să fie acceptat în rândul unei comunităţi sau să-şi facă prieteni.
În păduri, monstrul se întâlneşte cu un băiat de câţiva ani şi speră ca măcar acesta să nu se fi molipsit de prejudecăţile oamenilor despre ce înseamnă hidos şi să se poată împrieteni cu el. Creatura plănuia să îl răpească şi să îl păstreze ca prieten doar pentru el, iar cei doi să trăiască izolaţi în păduri, însă visele îi sunt rapid spulberate după ce află că noua sa cunoştinţă era fratele savantului Frankenstein. Monstrul pusese pe seama creatorului toate nenorocirile din viaţa sa şi începuse să-l urască pătimaş. Pierzându-şi cumpătul, îşi omoară micul prieten fără să stea prea mult pe gânduri. Cartea continuă cu o serie de urmăriri, după ce monstrul omoară şi alţi apropiaţi ai savantului, cei doi hotărându-se că ar fi mai bine să se retragă într-o zonă pustie, până când unul va reuşi să-l ucidă pe celălalt. Romanul conţine şi câteva teze antiiluministe, scriitoarea considerând că progresul tehnic poate provoca în om orgoliul de a se lua la întrecere cu Dumnezeu şi de a crea viaţă la rândul său, ceea ce nu poate aduce decât catastrofe.
Despre autoare
Mary Shelley a trăit nonconformist toată viaţa. După moartea mamei, Mary Godwin a fost educată de tatăl ei, filozoful politic William Godwin, care a avut grijă să îi încurajeze tot timpul convingerile liberale pe care le împărtăşea el însuşi. Filozoful s-a străduit să îi ofere fiicei sale o educaţie consistentă, eclectică şi mai ales informală, axându-se pe stimularea originalităţii şi a ideilor moderne. La 15 ani, tatăl ei o descria ca fiind o adolescentă extrem de inteligentă, cu voinţă puternică şi foarte perseverentă. Avea cunoştinţe solide despre Grecia antică şi despre poeţii latini, şi deja citea filozofi, istorici şi romane ale timpului. Mai târziu, Mary va începe o relaţie amoroasă cu filozoful şi poetul romantic Percy Shelley, unul dintre susţinătorii teoriilor politice ale tatălui ei.
La începutul relaţiei lor, Mary nu avea nici măcar 17 ani, iar tatăl ei s-a opus vehement legăturii cu Shelley, temându-se că o aventură cu un bărbat însurat îi va strica definitiv reputaţia.
Însă Mary vedea în poet încarnarea ideilor liberale susţinute de tatăl său. Cei doi au plecat după scurt timp pe furiş în Franţa, împreună cu sora vitregă a lui Mary, Claire Clairmont, însă Shelley îşi lăsase soţia însărcinată şi într-o stare depresivă. Când s-au întors în Anglia, Mary era la rândul său deja însărcinată. Copilul născut prematur al celor doi a murit repede, iar viaţa cuplului a fost complicată şi de alte evenimente neplăcute.
După ce prima soţie a lui Shelley s-a sinucis în 1816, Mary Godwin şi Percy Shelley s-au putut căsători, iar vieţile lor s-au liniştit temporar. Cuplul şi-a petrecut vara anului 1816 la Geneva, alături de Byron, perioadă în care Mary a început să se gândească serios la romanul „Frankenstein“ şi să scrie primele pagini. După această vară care a inspirat-o pe Mary, fatalitatea nu îi va mai părăsi pe cei doi, tragediile curgând una după alta. Soţii Shelley s-au mutat în Italia, unde Mary a mai născut doi copii fragili, care au trăit foarte puţin. Doar cel de-al patrulea copil, Percy Florence, a reuşit să supravieţuiască.
În 1822, poetul Shelley s-a înecat în timpul unei furtuni, după ce ieşise în larg cu barca sa de pescuit. Noua tragedie a motivat-o pe Mary să îşi dedice restul vieţii fiului său, căruia voia să îi asigure o bună educaţie, şi propriei cariere de scriitoare. În ultimii ani ai vieţii, aşa cum povesteau cunoştinţele sale, Mary era mai tot timpul bolnavă şi deprimată, plângându-se de dureri cumplite de cap, probabil din cauza tumorii pe creier care i-a provocat moartea la numai 53 de ani.
Un roman excepţional, prezentând situaţii şi personaje excepţionale. Tânărul Frankenstein este fascinat de ultimele descoperiri ale biologiei şi fizicii, aşa că urmează cursurile celebrei universităţi din Ingolstadt.
Idealul său este unul înspăimântător şi sublim, în acelaşi timp: să-i dea viaţă unui corp neînsufleţit, să creeze o fiinţă umană. Fără să conştientizeze, acest ideal va constitui blestemul şi nefericirea destinului său. Fiinţa creată, monstru şi om totodată, îşi va cere dreptul la viaţă şi iubire, iar atunci când îşi dă seama că nu le va obţine niciodată se va răzbuna pe creatorul său.
Explicaţiile ştiinţifice, documentele şi imaginile de epocă, prezentarea minunatului cadru natural al Elveţiei, locul de naştere al personajului, însoţesc fascinantul text.
"Ploaia bătea sfâşietor în obloane, iar lumânarea aproape se stinsese. La lumina ei pâlpâindă, am văzut deschizându-se ochiul posomorât şi galben al creaturii. Respira greoi şi membrele îi zvâcneau necontrolat... Mă fixa cu privirea. Îşi deschise fălcile şi scoase nişte sunete nearticulate, iar obrazul i se încreţi într-un rânjet."
Mary Shelley - Frankenstein.
Colecţia Cotidianul.
Beletristica
Autori romani
