Gestapo. Istoria politiei secrete a lui Hitler

Dictaturile nu pot rezista fără o poliţie secretă bine pusă la punct. Un dictator este lipsit de putere în lipsa unui sistem de teroare eficient, iar Adolf Hitler nu a făcut excepţie de la aceste două axiome ale istoriei. Führerul s-a făcut temut în Germania şi în Europa datorită unui aparat represiv ce a urmărit neobosit toţi adversarii politici, pentru a ajunge mai apoi mâna sa dreaptă cu privire la persecutarea sistematică a evreilor. Gestapoul, ca abreviere sinistră a Geheime Staatspolizei (Poliţia Secretă a Statului) a fost înfiinţat în noiembrie 1933 şi a funcţionat până la moartea lui Hitler, în mai 1945, în Germania şi în teritoriile ocupate de către nazişti, din Polonia până în Ţările de Jos şi Danermarca.

Gestapo. Istoria poliţiei secrete a lui Hitler, această istorie detaliată a Gestapoului, bazată pe documente de arhivă şi pe declaraţii ale martorilor, pe care Rupert Butler o prezintă cu fidelitate cititorilor, surprinde mecanismele interne ale organizaţiei, structura ierarhică, precum şi modul în care decurgeau arestările şi interogatoriile, cu metodele de intimidare şi persuasiune aferente, de la bătăi până la tortură. Siguranţa internă a Reichului era menţinută de un aparat poliţienesc tentacular, cu numeroase secţii, birouri şi departamente, pentru care lucrau în jur de 20 000 de persoane, sub conducerea malefică a lui Heinrich Himmler, birocratul cu ochelari rotunzi şi cu veleităţi de călău.

De altfel, autorul surprinde cu maximă claritate legătura dintre politica nazistă – cu dublul tăiş al antisemitismului şi al expansiunii teritoriale în Europa – şi activitatea poliţiei secrete, ce a pregătit terenul dictaturii hitleriste şi a menţinut teroarea, în colaborare cu alte departamente precum Abwehrul, SS şi Wehrmachtul. Răsfoind paginile cărţii, întâlnim figuri bine cunoscute ale Gestapoului, precum Göring, Himmler, Eichmann, Heydrich şi Kaltenbrunner, surprinşi în momente istorice-cheie pentru ascensiunea ideologiei naziste, precum Puciul de la berărie, Noaptea Cuţitelor Lungi sau anexarea Austriei, invadarea Poloniei şi a Cehoslovaciei.

Pentru o viziune mai cuprinzătoare asupra evenimentelor, autorul completează etapele esenţiale ale ascensiunii nazismului cu o prezentare bine documentată a modului în care au sfârşit cei care au pus în funcţiune una dintre cele mai eficiente structuri criminale ale istoriei moderne. Lucrările procesului de la Nürnberg, ce au urmat înfrângerii Germaniei în cel de-Al Doilea Război Mondial, pun astfel într-o lumină rece şi fără menajamente motivaţiile principalilor criminali de război implicaţi în activităţile Gestapoului, din păcate, fără Himmler şi Heydrich în boxa acuzaţilor.

Pe lângă sursele documentare alese cu grijă, Gestapo. Istoria poliţiei secrete a lui Hitler conţine fotografii cu un impact vizual de neşters, ce întregesc demersul autorului de a prezenta o istorie a temutei organizaţii cu sediul pe Prinz Albrecht Strasse nr. 8. Fotografii ce înfăţişează străzile Vienei spălate de evrei în genunchi sau bombardarea satului Lidice ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva textele cărţii însoţesc mai degrabă nişte imagini care vorbesc de la sine decât invers.