Gudruna

Gudruna, ediție bibliofilă.

Talmacire dupa textului medieval german de Virgil Tempeanu.

Gudruna, cunoscută și ca „Povestea fecioarei Gudrun” sau „Cântecul lui Guðrún”, este un poem epic medieval german datând din secolul al XIII-lea, preluat în forma sa cultă ulterior Cântecului Nibelungilor de un poet de curte bavarez sau austriac. S-a transmis într-o versiune târzie, inclusă în manuscrisul colectiv Ambraser Helden buch (Cartea eroilor din Ambras), de la începutul secolului al XV-lea.

Poemul este compus din trei parti distincte. Subiectul primei părți a poemului este călătoria inițiatică a prințului Irlandei care, copil fiind, este rănit de un balaur și dus pe o insulă, unde este crescut de trei prințese. După nenumărate fapte de vitejie, prințul se reîntoarce în patria sa și se căsătorește cu una dintre prințese.

În partea a doua, în centrul poemului se găsește Hilda, fata prințului Irlandei și a prințesei, care a fost răpită de regele Hettel. Hilda și Hettel se vor căsători și vor avea o fată pe nume Gudrun.

Partea a treia a poemului - și cea mai importantă - narează întâmplările Gudrunei care, logodită cu regele Herwig, aliatul tatălui său, este răpită de fostul ei pețitor Hartmut, prințul Normandiei. Deși timp de treisprezece ani locuiește alături de Hartmut, Gudrun reușește să-i rămână credincioasă fostului ei logodnic, cel care, împreună cu fratele ei, va asedia cetatea Normandiei și o va salva pe Gudrun. Gudrun se va casatori cu Herwing.