 |
Romanul lui Nikos Kazantzakis, “Hristos răstignit a doua oară”, este fără îndoială o capodoperă prin dimensiunea tragică a credinţei asumate ca destin.
Într-un sat numit Lykovrysi, situat în Grecia începutului de secol XX (aflată încă sub stăpânirea otomană), o veche tradiţie cerea ca, după Paşte, să se aleagă din rândul membrilor comunităţii cei care vor trebui, timp de un an de zile, să se transpună în pielea personajelor din Noul Testament. Preotul Gregorios îl alege pe păstorul Manolios în rolul lui Isus iar prietenilor săi, Mihelis, Iannakos şi Kostandis le revin următoarele identităţi biblice; Petru, Ioan şi Iacov. Pentru ca “distibuţia” să fie completă, boierul Michelis, avarul moş Ladas – amândoi membrii ai sfatului – şi măcelarul sunt numiţi Pilat, Caiafa, respectiv Iuda. Din acest moment, destinul fiecărui personaj se coagulează implacabil. Cei patru prieteni încearcă să îşi reaşeze viaţa pe valori creştine prin asumarea noilor identităţi. Când locuitorii unui sat distrus de turci ajung în Lykovrysi în căutare de adapost şi hrană, sunt alungaţi de cei care fac parte din sfatul satului (“popa Grigoris” fiind, în mod paradoxal, cel mai vehement). Singurul sprijin pentru cei nevoiţi să pribegească vine din partea lui Manolios şi a “ucenicilor”, ceea ce va atrage asupra lor ura sătenilor iar destinul biblic e pe cale să se împlinească din nou.
Senzaţia pe care o induce cartea este acea că citim un text litografiat, scrijelit în piatră. Limbajul aspru, cenuşiu, arhaicizat, modelat după paradigma celui religios, precum şi recompunerea spaţiului şi a vieţii cotidiene din vechea Palestină în Grecia modernă autentifică şi mai mult situaţia. Personajele cărţii (atât de memorabile, cum rar am întâlnit în cărţi, cu atât mai mult cu cât multe din ele sunt secundare) sunt reprezentate în tuşe groase, incisive care împiedică suspendarea lor în neutralitate. Acest stil tranşant corespunde situării ferme de o parte sau de alta a problemei credinţei, a alegerii morale, fiecare cu propria semnificaţie simbolică asemenea unui tablou religios executat conform unei erminii stricte.
Roman al destinului, filtrat prin cele două tradiţii ale ethosului grec – destinul asumat al tradiţiei creştine întrupat de Manolios şi cel al tragediei greceşti în care personajele se înscriu împotriva voinţei lor, incapabile să acţioneze în afara lui – Hristos Răstignit din nou este mai ales poveste despre ură, minciună şi fariseism, de care nu ne vom putea elibera niciodată. Un roman care te bântuie grav şi neliniştitor multă vreme după ce l-ai citit.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Autori romani
