Hermann Hesse - Jocul cu margele de sticla.
Premiul Nobel pentru Literatură, 1946.
“pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală şi putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice şi înalte calităţi ale stilului“
Dacă romanele anterioare stăteau sub semnul scindării, fiind construite pe diverse opoziţii personificate de personajele aflate în relaţii antagonice, în Jocul cu mărgele de sticlă personajul central pare să-şi fi regăsit unitatea, prin renunţarea la interesele egoiste şi prin acceptarea sacrificiului în folosul comunităţii, al ordinului. Romanul devine o metaforă pentru activitatea creatoare, singura capabilă să unifice conflictul dintre instinct şi spirit.
Romanul creeaza un univers fascinant. Lumea a renuntat la valorile materiale si a creat, undeva in Germania, o provincie a Castaliei, in care singura realitate o constituie spiritul. Fiecare locuitor al acestei lumi privilegiate e preocupat de cultivarea stiintelor si artelor, de cercetarea creatiilor spirituale ale lumii. Muzica, matematica, filosofia sau fizica sunt aici mai importante decat aurul, puterea sau placerea dupa care alearga lumea de dincolo de granitele Castaliei.
Iar cea mai importanta creatie a acestei utopii a spiritului o reprezinta jocul cu margele de sticla, o disciplina care combina intreaga creatie spirituala a omenirii intr-un joc gigantic care se bazeaza pe conexiuni, teme si spiritualitate.
Forma romanului este una de biografie. Intr-un fel, creatia lui Hesse poate fi numita si roman al devenirii, deoarece urmareste destinul lui Josef Knecht din copilaria acestuia pana in momentul mortii sale.
Biograful Hesse ne dezvaluie, dincolo de actiunile eroului si de interactiunea sa cu lumea deosebita a Castaliei, tot ceea ce se petrece in sufletul eroului. Acesta este o fire transcendenta, care nu poate sa accepte realitatea din jur si simte mereu nevoia sa depaseasca conditia in care se afla. Si fiecare nou pas in viata, care ii aduce o noua siguranta si o noua masura a propriei sale personalitati, ii induce in acelasi timp o noua dorinta de a merge mai departe, de a depasi noile limite care i-au fost impuse, de a gasi o siguranta superioara.
Si, astfel, elevul modest ajunge elev de elita, jucator cu margele de sticla, repetitor si apoi chiar magister ludi sub numele de Josephus III, pentru ca, in final, sa treaca dincolo de lumea care i se parea prea limitata a Castaliei spre realitatea lumii noastre, unde avea sa si moara, trecand in eternitate si in legenda.
Romanul este si o lupta intre doua lumi. Lumea pura a Castaliei, din care este eliminat orice instinct si careia ii este straina orice violenta, este o lume a spiritului, a gandirii si a meditatiei purificatoare. O lume a jocului fragil si totusi atat de profund cu margele de sticla.
Ei i se opune lumea exterioara, lumea in care si noi traim, lumea dezamagirii si luptei continue, lumea durerii si a dorintelor exclusiv materiale. Sub diverse forme, aceste lumi se ciocnesc pe tot parcursul romanului, iar eroul si, prin el, autorul, se intreaba care dintre ele este lumea cea adevarata, care dintre ele poate sa multumeasca sufletul omului. Este graitoare, in acest sens, alegerea finala a lui Josef Knecht. Si totusi, disputa dintre materie si spirit pare sa ramana si in mintea lui Hesse fara un raspuns definitiv.
Complexitatea romanului este mult mai mare. Personajele sunt deosebit de fin creionate, adevarate idei intruchipate in trupuri de om, iar meditatiile lui Josef Knecht sunt meditatiile oricarui om de spirit care reflecteaza la lumea pe care o traieste si la intrebarile fundamentale ale vietii. Romanul este captivant prin lumea pe care o creioneaza si prin puterea narativa a lui Hesse.
Autori romani
