 |
Un jurnal care seamănă cu opera lui; întortocheat, straniu și pe alocuri morbid, dar care aduce la suprafață un om chinuit.
Când încep să citesc jurnalul unui scriitor mă aștept să descopăr oamenii din spatele personajelor, întâmplările care au dus la crearea cărților și mai ales caracterul unui scriitor devenit legendă.
În jurnalul lui Kafka am găsit un pic din toate, dar în mod sigur nu mi-a plăcut Franz ca persoană. Singurul băiat al unei familii de evrei (mai avea trei surori), în el și-au pus toată speranța părinții pentru a continua negoțul familei, dar el se simte apăsat de aceste așteptări, se dovedește incapabil de a face ceva mercantil, se pierde într-o slujbă de funcționar și pentru toate astea își învinovățește familia. „Am adormit, m-am trezit, am adormit m-am trezit, jalnică viață” (p. 14).
Ipohondru, maniac, egoist, depresiv și întors asupra lui însuși, analizându-și fiecare sunet interior, visele, îl deranjează orice – un zgomot, un curent de aer, o remarcă. Nu știu dacă în tot jurnalul am găsit măcar o însemnare în care să vorbească despre sentimentele lui pozitive pentru o altă persoană. Este dezamăgit pentru că nu se ridică la standardele societății și nu se căsătorește, dar se logodește de două ori doar pentru a avea încă un motiv să se plângă și să se victimizeze. La un moment dat face un inventar al problemelor sale din acel moment; “1. digestia; 2. neurastenia; 3. eczema; 4. nesiguranța lăuntrică.” (p. 329)
Cât despre opera lui, scrisul nu vine pentru el ca o eliberare, ci ca un chin suplimentar. Paginile se lasă greu create și sunt dese zilele în care tot ce notează în jurnal este „Nimic”. Nu mi-am putut da seama dacă are conștiința propriului talent pentru că nu prea scrie nimic de bine. Cu toate astea declară că „Urăsc tot ceea ce nu se referă la literatură.” (p. 335)
Începe jurnalul la 28 de ani și ultima însemnare este făcută cu un an înaintea morții; cartea cuprinde și notele de călătorie ale autorului – călătorii în care pare mult mai vesel decât în restul zilelor. Pe lângă asta, găsiți multe opinii asupra cărților citite de el și asupra pieselor de teatru văzute (în special în limba idiș pentru că are o puternică conștiință evreiască) și fragmente literare care nu au fost incluse în operele lui. Nu dă multe indicații despre locul în care se află, ci despre cum se simte el în acel moment.
Jurnalul lui Kafka nu este unul vesel, este scris de un om dificil care crede că și-a ratat viața, dar merită citită pentru că este sincer și uneori revelator pentru opera lui.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Beletristica
Carti pentru copii
