Misteriile egiptenilor

Tratatul lui Iamblichos se constituie intr-un raspuns la "Scrisoarea catre Anebo" a profesorului sau Porfir. In cuprinsul acesteia, Porfir atacase cu virulenta teurgia (vindecarea prin magie) si mai ales pe falsii teurgi, care ii inselau pe naivi cu prezicerile lor, ascunzandu-se la adapostul noii arte. In calitatea sa de principal promotor al acesteia, Iamblichos se simte dator sa raspunda acuzatiilor aduse si sa fundamenteze teoretic teurgia. Lucrarea sa isi depaseste insa cu mult scopul propus, transformindu se intr-o sinteza a gandirii religioase greco-romane ajunse la amurg. O trecere in revista a subiectelor tratate de Iamblichos pe parcursul celor zece carti nu va releva doar bogatia tematicii filosofice abordate, ci il va ajuta si pe cititorul modern sa se descurce intr-o materie stufoasa si greu accesibila neinitiatilor.

Iamblichos - Misteriile egiptenilor.

Iamblichos (cca 250 - cca 330), elev al lui Anatolios si al lui Porfir, este considerat al treilea dintre marii reprezentanti ai neoplatonismului. Gandirea sa marcheaza o trecere de la intelectualismul pur al acestuia din urma la o filosofie religioasa specific greco-romana ce integreaza mituri, rituri si formule magice. S-a bucurat de o faima extraordinara in Antichitatea tarzie, apoi chiar in Evul Mediu bizantin, in ciuda pozitiei sale anticrestine (printre admiratorii filosofului s-a numarat si imparatul Iulian Apostatul). La sfarsitul secolului al XV-lea, Iamblichos a fost redescoperit prin traducerile latine ale umanistilor Marsilio Ficino si Nicola Scutellio, care au modificat si simplificat titlul uneia dintre cele mai importante scrieri ale sale pentru a veni in intampinarea interesului crescand al publicului educat fata de cultura si civilizatia Egiptului antic.

Traducere, studiu introductiv, note si comentarii de Tudor Dinu.