 |
Monumentala operă a lui Andre Castelot cuprinde două volume, primul intitulat Bonaparte (ofiţerul, generalul şi apoi primul consul), al doilea numit Napoleon (împăratul).
Cartea m-a făcut să realizez cât de puţine (sau generale) lucruri ştiam din istorie despre Napoleon. Detaliile ei, argumentate cu multe pasaje din diverşi autori, martori ai epocii şi ai evenimentelor, a fost o lecţie de istorie vie, legată de ascensiunea şi decăderea eroilor, a marilor conducători, a oamenilor deosebiţi.
Napoleon a fost un om deosebit, cu calităţi remarcabile - o uluitoare putere de muncă, de concentrare asupra obiectivelor şi ideilor sale, un mare conducător de oşti, aproape oricând capabil să găsească o strategie învingătoare chiar şi când lupta în mare inferioritate numerică, un excelent şef de stat prin abilitatea sa de a pune în practică soluţii viabile la marile probleme ale Franţei şi Europei din vremea sa. A avut şi mari slăbiciuni - femeile l-au impresionat mereu cu lacrimile lor, subordonaţii l-au încântat cu linguşirile lor (nativ Leu, sensibil la admiraţia şi linguşirile celor din jur), puterea l-a împins să se creadă mai puternic decât era şi să-şi subestimeze uneori inamicii sau şansele, iar adesea să abuzeze de ea numai fiindcă el considera că aşa este necesar. A urcat pe cele mai înalte culmi prin calităţile sale, în pofida opoziţiei marilor suverani ai Europei, şi a căzut la final în captivitate prin slăbiciunile sale.
M-a suprins să aflu că, imediat după Waterloo, plănuia să plece în America, liber fiind încă, dar ceva l-a ţinut lângă Europa şi s-a îmbarcat în Franţa pe un vas englez, ca să se predea Angliei, de la care spera un tratament rezonabil. Anglia s-a temut să-l judece cinstit, şi l-a trimis în insula Sfânta Elena fără proces, contrar propriilor sale legi, numai fiindcă se temea cumplit de puterea lui, dovedită prin revenirea din insula Elba. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi ajuns liber în America, precum fratele său Joseph? S-ar fi întors după câteva luni pentru o nouă încercare de a lua puterea în Franţa? Greu de spus, speculaţiile sunt deschise dar inutile.
De la Napoleon încoace, nu văd nici un alt erou sau conducător care să-l egaleze în măreţie. Prin tirania lui, ar putea fi comparat cu Hitler sau Stalin, dar faţă de aceştia, a avut o mare contribuţie la stabilizarea ţării sale după o revoluţie sângeroasă, şi a rămas iubit şi admirat de mulţi oameni, la mulţi ani după ce a murit. Vremurile şi condiţiile s-au schimbat enorm în aceşti aproape 200 de ani de la căderea lui, şi pare dificil să mai poată ajunge cineva să-i egaleze performanţa de a uni Europa sub un singur sceptru şi de a construi o lume întreagă dintr-o singură minte. Uniunea Europeană de azi pare să fie împlinirea visului lui Napoleon, de a vedea o Europă unită, deşi azi UE face asta nu printr-un despot militar, ci printr-o democraţie a multor politicieni de birou.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Beletristica
Carti pentru copii
