In lucrarea de fata vom lua ca punct de vedere central pe acela al doctrinelor hinduse si in special al Vedantei, care este ramura cea mai pur metafizica a acestor doctrine. Dar trebuie inteles bine ca aceasta nu ne impiedica sa facem, de cate ori va fi nevoie, apropieri si comparatii cu alte teorii, oricare ar fi provenienta acestora, si ca, in special, vom face referire la invataturile altor ramuri ortodoxe ale doctrinelor hinduse in masura in care, in anumite privinte, vor preciza sau completa aspectele proprii Vedantei.
In ceea ce priveste realizarea unei expuneri de ansamblu, aceasta este un lucru imposibil: sau ar fi o lucrare interminabila, sau va trebui expusa intr-o forma atat de sintetica incat ar fi perfect incomprehensibila pentru un occidental. In plus, ar fi greu sa se evite, intr-o lucrare de acest gen, aparenta unei sistematizari care este incompatibila cu trasaturile esentiale ale doctrinelor metafizice.
Cunoasterea adevarata nu are decat foarte putine raporturi, daca are, cu cunoasterea profana; studiile de aceasta categorie nu sunt in nici un fel o pregatire, chiar de departe, pentru a aborda Stiinta sacra, si adesea sunt chiar un obstacol, datorita deformarii mentale adesea iremediabila, care este consecinta cea mai obisnuita a unei anumite educatii.
Pentru doctrine ca acelea pe care le vom expune, un studiu intreprins din exterior nu ar fi de nici un folos; nu este vorba despre istorie, am mai spus-o, si nici despre filologie sau de literatura; si vom adauga, cu riscul de a ne repeta intr-un mod pe care unii il vor considera fastidios, ca nici de filosofie nu poate fi vorba. Toate aceste lucruri fac parte din aceasta stiinta pe care o calificam drept profana sau exterioara, nu din dispret, ci pentru ca aceasta este in realitate; dimpotriva, noi afirmam sus si tare ca numai Stiinta sacra exista, fiind singura de care intelegem sa ne ocupam.
René Guénon - Omul și devenirea sa dupa Vedanta.