Prezent trecut, trecut prezent

Deosebit de surprinzătoare este Prezent trecut, trecut prezent, o „cărticică” invers proporțională prin dimensiuni cu bogăția observațiilor asupra unor chestiuni atemporale. În primul rând este foarte personală: a apărut din însemnările tânărului Ionescu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, completate în anii '60 și mai târziu. Acest „jurnal intim” conține, așadar, numeroase motive autobiografice, printre ele traumele trăite atunci când tatăl, avocat român, a părăsit-o pe mama, frațuzoaică, apoi i-a anulat drepturile părintești, luându-l forțat pe micul Eugen de la Paris în România și despărțindu-l de sora lui. „Patria”, urâtă atât din cauza tatălui, cât și a puterii totalitare, îl îndeamnă pe Ionescu la reflecții dureroase pe tema naturii totalitarismului, rolului propagandei și mecanismelor puterii – reflecții care se potrivesc surprinzător de bine realităților noastre contemporane.

Împletind teme personale, literare, publicistice și filosofice cu genul aforistic, proza aproape poetică și „poveștile pentru copii mai mici de trei ani”, amuzante și absurde, Ionescu vede mai multe decât nu puțini scriitori science fiction.

„Se poate face un circ cu purici. Puricii trebuie dresați, primul lucru care trebuie făcut este să se obțină ca puricii să nu mai sară. Cum se ajunge aici? Se pun puricii sub un pahar. Puricii încearcă să sară, se lovesc de sticlă, cad la loc. Dintr-un anumit moment, ei nu mai sar. Paharul poate fi ridicat. Și iată-i pe purici avansând încet, prostiți; ei pot fi împinși cu degetul, se poate sufla peste ei, nu mai sar.“ (Eugène Ionesco - Prezent trecut, trecut prezent)

Prezent trecut, trecut prezent este cel mai cuprinzător dintre volumele de însemnări ale lui Eugen Ionescu. Consemnările diaristice și eseistica autorului se află în umbra creației sale dramaturgice, deși tocmai în ele trebuie căutate sursele ideilor care au stat la baza teatrului absurdului.

Totuși aceste însemnări sunt în primul rând un document aparte, o mărturie a vieții interioare complicate a artistului, dar și un hibrid al genurilor, în cadrul căruia jurnalul intim este alăturat autobiografiei, publicisticii și eseului filosofic. Nu lipsesc de aici nici proza poetică sau groteștile Povești pentru copii mai mici de trei ani, apropiate în tonul absurd de ceea ce Ionescu a prezentat în piesele sale; nu există totuși teme ironice – sunt texte deosebit de serioase, uneori dureroase, fundamentale pentru înțelegerea lui Ionescu ca artist și ca om. În ciuda faptului că volumul este o selecție de texte scrise pe parcursul a cel puțin treizeci de ani (Ionescu a scris majoritatea textelor în jurul anului 1967, dar a folosit amplu însemnări începute în 1934, alăturându-le sau opunându-le, creând uneori colaje speciale), nu se poate vorbi în cazul lor de ceva întâmplător.

Prezent trecut, trecut prezent este un volum construit unitar, conținând însemnări din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și perorări politice, create la cald în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 – alăturarea celor două timpuri la care face trimitere titlul îi permite autorului să țeasă o poveste personală și multistratificată despre răul imamanet, cultivat de omenire din vremuri imemoriale.

Ediţia I, apărută la Humanitas în seria de autor Eugène Ionesco.