Rezervaţia de Russell Banks este un roman cu aromă gotică, scandaluri politice şi drame erotice. Rezervaţia seamănă cu un scenariu de film prin notaţiile rapide şi clare, dar are şi elemente gotice, gen intrigi de culise, secrete de familie, cabinete şi coridoare ascunse, abuzuri de copii tăinuite de-a lungul anilor, reţetă care aproape garantează, când cartea e bine scrisă, interesul viu al cititorului. Romanul a fost comparat cu proza lui Hemingway, iar criticii literari se miră, de cele mai multe ori, cum se pot armoniza în acelaşi volum aceste influenţe livreşti cu povestea de dragoste, elegant construită, în plan secundar.
Pe acest fundal, acţiunea, plasată în vara anului 1936, pune în scenă un conflict între doi bărbaţi influenţi. Intriga se declanşează când paradisul în care sărbătorea Ziua Independenţei Cole, un neurochirurg notoriu şi controversat, alături de foşti colegi de-ai săi de la Yale University şi soţiile acestora, este tulburat de sosirea unui artist, invitat de doctor.
Faimos, incitant şi foarte apreciat, Jordan Groves sfârşeşte prin a o cuceri chiar pe frumoasa şi tânăra fiică a doctorului, Vanessa, o depresivă decadentă. Personajul este o parodie a „femeii fatale” sau a prejudecăţii că o femeie care arată superb poate suci minţile bărbaţilor în aşa hal încât să treacă, fără să stea prea mult pe gânduri, peste crizele sale de nebunie. Într-un moment de climax, Vanessa reuşeşte chiar să îşi încuie mama într-o cameră.
Când Vanessa acceptă invitaţia artistului de a-l însoţi într-un zbor cu avionul personal, doctorul suferă un atac de cord ce-i va fi fatal. În roman, timpul linear este uneori rupt de pasaje plasate în viitor, când artistul se alătură cauzei republicane ca pilot în războiul civil din Spania. În „Note la «Rezervaţia»“, apendicele romanului, Banks arată cum personajul său i-a fost inspirat de povestea lui Rockwell Kent, un artist american, care a devenit, ca şi Groves, partizan al comunismului.
Ciocnirile de clase sociale şi conflictele politice domină mai multe momente ale romanului, însă, per ansamblu, acestea trec în plan secundar ca fundal al dramelor psihologice şi al neînţelegerilor amoroase. Pasiunile egoiste, schimbările bruşte de atitudine, fără altă logică în afară de oportunism, sau satisfacţiile imediate, la umbra nefericirii altora, transformă personajele, aşa cum şi-a propus autorul, în eroi antipatici. Unii au o gândire politică dezlânată, dictată de interese vulgare, adulterul este ceva la ordinea zilei etc.
Deasupra tuturor acestor imoralităţi se distinge doar St. Germain, personaj devenit la un moment dat amantul Vanessei, mereu implicată în tot felul de relaţii mai mult sau mai puţin tăinuite, punând pe jar bărbaţii, într-o poveste care aduce cu Amantul doamnei Chatterley de D. H. Lawrence, punctează criticii nu de puţine ori.
În mixul de influenţe stilistice din Rezervaţia este loc chiar şi pentru câteva momente uşor macabre, cum ar fi cel în care Vanessa îşi propune să presare, din avion, cenuşa tatălui său deasupra rezervaţiei unde îşi trăise acesta cea mai mare parte a vieţii. Soţul său este de acord, dar, într-un episod situat între macabru şi grotesc, Vanessa scapă din mâini şi sparge vasul chinezesc în care se aflau rămăşiţele tatălui său.
Despre autor
Povestea americanului Russell Banks este cea a unei călătorii întortocheate la capătul căreia vagabondul se trezeşte transformat în scriitor. Aventura care a devenit biografie în cazul lui Banks e de fapt reluarea unui traseu plin de riscuri, la care beatnicii s-au încumetat primii, legând din mers scrisul de viaţă. Ca în cazul mai tuturor hoinarilor convertiţi în scriitori serioşi, nici Banks n-a avut un trai comod. A crescut într-o familie strâmtorată din Newton, Massachusetts, cu un tată beţiv şi scandalagiu, şi cu toate acestea a prins de mic drag de cărţi. Consecvent, a ales să studieze la universitate, dar tot atunci l-a descoperit pe Kerouac şi, după ce a citit Pe drum, a lăsat totul baltă şi a plecat să cutreiere America, fără ţintă, ca şi eroul Bibliei beatnicilor.
A acceptat orice slujbă pentru a se menţine la suprafaţă: a vândut pantofi, a făcut comisioane mărunte şi a făcut chiar muncă de instalator. S-a însurat şi imediat s-a trezit tată, dar nici asta nu l-a ţinut în loc. Ceva s-a schimbat când a întâlnit un alt scriitor, de data aceasta în carne şi oase, pe Nelson Algren. Intuind potenţialul bărbatului care se încăpăţâna să rămână un puşti, Algren şi-a pus în cap să-l disciplineze şi să-l canalizeze către scris. Influenţa lui s-a văzut imediat: în 1964, la doi ani după ce cei doi s-au întâlnit, Banks s-a înscris la University of North Carolina, a obţinut o diplomă în literatura de secol XIX şi în 1974 a publicat primul roman, Snow. A urmat la distanţă de un an volumul de nuvele Searching for Survivors şi din nou momentul să schimbe locul. A locuit în Jamaica doi ani, a vizitat Haiti, Barbados, Martinica şi Bahamas şi a scris, inspirat de noul peisaj, un volum de povestiri: The New World (1979) şi două romane: Trailerpark (1981) şi The Relation of My Imprisonment (1984). Tot atunci începe să publice eseuri şi cronici în presa americană de calitate (The Boston Globe Magazine, Vanity Fair sau The New York Times Book Review).
Chiar dacă a avut parte de cronici bune, succesul adevărat s-a lăsat aşteptat până la mijlocul anilor ’80, când a publicat Deriva continentelor, romanul lui cel mai cunoscut şi comentat. A fost atunci nominalizat pentru Premiul Pulitzer şi a primit două distincţii la fel de însemnate: Premiul John Dos Passos şi pe cel al Academiei Americane de Arte şi Litere. În 1987 i s-a oferit catedra de literatură contemporană a Universităţii Princeton, iar în 1994 s-a înscris în Parlamentul Internaţional al Scriitorilor, instituţie înfiinţată de Salman Rushdie pentru a susţine autorii persecutaţi în ţările de origine. Din 2002, Banks i-a urmat lui Rushdie la şefia organizaţiei şi în primăvara aceluiaşi an a condus o delegaţie oficială în Fâşia Gaza.
Stilul lui Banks, elaborat în aproape douăzeci de volume de ficţiune şi nonficţiune, este unul abrupt şi lipsit de amabilităţi reconfortante pentru un cititor pasiv. Cinică, directă, ambiţioasă şi surdă la mize mărunte, vocea americanului vorbeşte despre teritorii ale conştiinţei în care nu există jumătăţi de măsură.
Colecţia Cotidianul.
Beletristica
Autori romani
