|
„Simboluri ale ştiinţei sacre“ este o culegere de 75 de articole publicate de esoteristul şi filosoful francez Rene Guenon în diferite reviste, între 1926 şi 1950.
Culegerea a purtat, încă de la prima sa apariţie în Franţa, la Gallimard în 1962, următoarea menţiune; „stabilită şi prezentată de Michel Vâlsan“. Aşadar, apariţia i se datorează, în bună măsură, compatriotului nostru Mihai Vâlsan. Născut la Brăila în 1907, acesta a devenit discipolul lui Rene Guenon încă din anii ’30, pentru ca mai apoi să primească iniţierea în sufism de la Frithjof Schuon, autor aflat în legătură, de asemenea, cu Vasile Lovinescu.
Tema lucrării lui Guenon o constituie simbolurile tradiţionale, dar ea nu este un dicţionar de simboluri, ci un ghid pentru înţelegerea perenităţii simbolurilor şi a modului în care acestea au circulat prin toate tradiţiile veritabile ale omenirii. De pildă, atunci când vorbeşte despre simbolismul octogonului, Guenon se referă la Turnul octogonal al vânturilor din Atena antică, la mitologia hindusă, la edificiul chinezesc numit Ming Tang, la viziunile Sfintei Hildegarde, dar şi la principiile calculului infinitezimal.
Iar această erudiţie, material pe baza căruia se ajunge la concluzii edificatoare, îşi face simţită prezenţa în toate cele opt părţi principale ale lucrării;
- Simbolismul tradiţional şi câteva din aplicaţiile sale generale;
- Simboluri ale centrului şi ale lumii;
- Simboluri ale manifestării ciclice;
- Câteva arme simbolice;
- Simbolismul formei cosmice;
- Simbolismul constructiv;
- Simbolismul axial şi simbolismul trecerii;
- Simbolismul inimii.
Sunt analizate în profunzime, în cadrul diferitelor capitole din aceste 8 părţi, simboluri precum tripla incintă druidică, zodiacul, punctele cardinale, tetraktys-ul, swastika, pietrele de trăznet, bolta, roata, piatra unghiulară, arborele lumii, poaia, lumina, curcubeul, nodurile, ochiul atoatevăzător, grăuntele de muştar etc.
Lucrarea „Simboluri ale ştiinţei sacre“, apărută la Humanitas în 2008, reprezintă un ghid extrem de util pentru oricine încearcă să înţeleagă viziunea tradiţională asupra lumii, făcând astfel faţă mai uşor la ceea ce Rene Guenon numea „Criza lumii moderne“.
Cotare: [5 din 5 stele] |
|
|