Cunoscut mai ales ca prozator, prin romanele şi nuvelele de introspecţie socială şi psihologică (Ion, Pădurea spânzuraţilor, Ciuleandra), Liviu Rebreanu s-a remarcat printr-o profundă cunoaştere a atmosferei şi creaţiilor teatrale ale epocii sale, analizate atât contextual, prin referire la alte fenomene artistice, cât şi în ceea ce le individualizează sistematic.
Piesele sale, cu o structură tematică recurentă în literatura franceză a începutului de secol XX, sunt, în acelaşi timp, reflectarea vie a societăţii româneşti în continuă schimbare, un fel de punere sub lupă a transformărilor ideologice şi schimbărilor politice. Nu lipsesc parodia, umorul fin şi dialogul tăios, gradat în crescendo.
Cea mai mare parte a scrierilor de teatru au fost publicate de Liviu Rebreanu în perioada primulul război mondial şi în anii care au urmat Marii Uniri, la Lumina (între 22 sept. 1917 şi 10 iulie 1918) şi Sburătorul (între 19 apr. 1919 şi 7 mai 1921). Contribuţia sa la aplicarea teoriilor teatrale elaborate este esenţială, fixând în conştiinţa publicului şi a cercetătorilor rolul şi importanţa teatrului, ca instrument de cultivare şi nu doar ca formă de divertisment.
Liviu Rebreanu - Teatru.
Beletristica
Carti pentru copii
