 |
"Era cel mai important om din lume, dar nu trebuia sa stie acest amanunt", ne informeaza coperta I si coperta IV. Astfel, mă scufund cu relativa placere in viata lui Ragle Gumm, care traieste intr-un targusor fara nume din America anului 1959, intr-o societate linistita, in care planeaza inca paranoic efectul vanatorii de comunisti si teama atacurilor cu rachete rusesti, caracteristice anilor 50 in State. Ragle isi castiga existenta jucand un joc dintr-un ziar, "Gaseste-l pe Omuletul Verde", in care pe baza unor indicii, trebuia sa depisteze o pozitie fixa a personajului, in schema de a doua zi. De 3 ani, intuitia (sau metoda sa) nu dadea gres. Ragle este castigatorul absolut. De la o vreme insa incepe sa aiba mici alunecari din realitate. Unele obiecte se dematerializeaza si in locul lor raman hartiute cu numele; "vaca", "tasnitoare". Imi aduc aminte de Aureliano din "Un veac de singuratate" al lui Marquez care, de frica uitarii, lipea pe toate obiectele din casa etichete cu numele lor. Lumea lui Ragle incepe sa arate ca un proiect de macheta, in care viitoarele miniaturi isi au locul prestabilit.
Dupa ce sesizeaza diferite inadvertente ale realitatii cu detalii descoperite intamplator, ceea ce da nastere unei mici divagatii semi-filosofice pe tema "Ce este realitatea? Exista pentru ca o vedem? Pentru ca o numim? La inceput a fost cuvantul, rolul primordial al Logosului", Ragle se hotaraste sa plece din oras. Realizeaza treptat ca se afla in mijlocul unei conspiratii menite sa il tina in loc. Nu poate iesi din oras. Ca in Truman Show (de altfel bazat chiar pe ideea acestui roman, aflu ulterior), in care personajul principal este – fara sa stie – subiectul principal al unei emisiuni tv, si traieste intr-o lume de decoruri, intre actori pe care ii considera familie sau concetateni.
Dupa cateva aventuri cvasi-politiste, Ragle reuseste evadarea inapoi in viitor. Adica in anul 1998, in care lumea sa era sfasiata de un razboi civil, intre pamanteni si expansionistii colonisti ai Lunii. Rolul sau era de a stabili zilnic unde vor avea loc atacurile colonistilor. Gaseste-l pe Omuletul Verde. Intrucat nu mai voia sa coopereze, fusese plasat intr-o realitate din trecut, acel “loc fericit” al copilariei sale, unde el continua activitatea strategico-militara, sub forma unui joc de revista. Precum in Ender's Game (1985), unde copilul, crezand ca este in cadrul unui antrenament pentru flota internationala, actioneaza fara sa stie direct in mijlocul razboiului, fiind "cel mai important om din lume, dar nu trebuia sa stie acest amanunt".
Ultima parte, dupa ruperea iluziei realitatii, coboara simtitor nivelul orizontului de asteptare al cititorului, pana atunci sustinut destul de ridicat. Ceea ce este fascinant la acest gen de carti este momentul de trezire, cand personajul se dezmeticeste si ridica putin coltul cortinei, ca sa vada in spate firele de sustinere a butaforiei, proptelele si aude indicatiile scenice ale Maestrului Papusar, apoi, nelamurit, ca cel care a vazut lumina, se intreaba daca sa-si mai spuna rolul sau sa iasa pur si simplu pe usa actorilor in lumea de afara.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Beletristica
Autori romani
