Unde scurte (5 vol.)

Monica Lovinescu - Unde scurte, vol. 1

„Aceasta carte a aparut mai intai in exil, la editura „Limite“, Madrid, 1978. Publicul roman are acum pentru prima oara prilejul sa citeasca niste texte pe care le-a putut asculta in urma cu 20 de ani. Ele incep in 1962 si se opresc in 1971, odata cu „tezele din iulie“, cu care se inchidea perioada asa-zisa „de liberalizare“. Un al doilea volum urmeaza sa acopere anii de asalt sistematic impotriva culturii, care au durat pana la revolutia din decembrie 1989.”

Monica Lovinescu - Unde scurte, vol. 2: Seismograme

„De ce publicarea in continuare a Undelor scurte? Nu neaparat pentru a gasi puncte de asemanare cu actualitatea, ci pentru a regasi unele cel putin din radacinile ei. Deoarece nu totdeauna suntem victime ale sortii vitrege sau ale strainilor. Uneori ne putem recunoaste drept propriile noastre victime. (...) Nici de data aceasta totul n-a fost spus pana la capat. Capatul ar fi ajuns in dosarul fiecarui scriitor prea indraznet. Chiar atunci insa cand tactica impunea sa fie salvat un om, o pozitie, nici un rand nu pacatuieste – imi ingadui s-o sper – impotriva adevarului. Cel partial in orice caz. Pentru adevarul fara limite ceasul n-a sunat decat la 22 Decembrie 1989. In aceste pagini ne aflam in anii '70. Neavand alta pretentie decat de a fixa unele repere pentru tinerea de minte, inca amenintata. Cand va lua sfarsit amnezia, si numai atunci, se va putea pune si punctul final.”

Monica Lovinescu - Unde scurte, vol. 3: Posteritatea contemporană

„Doua fenomene predomina in acest volum (1978–1982). Pe de o parte noul rol al intelectualului francez sprijinind disidenta Rasaritului. Iar pe de alta, in negativ, emergenta fatisa in Romania a ceea ce am numit neoproletcultism, adica imbinarea exploziva a unor rudimente din vechea dogma cu sovinismul latrator. Desigur, amalgamul se confunda cu ceausismul, pentru prima oara insa un grup de mai mult sau mai putin scriitori se constituie de la sine, impletind stahanovismul adularii la Curte cu atacul concertat impotriva celor ce incearca o „rezistenta prin cultura“ – cum s-a spus din 1989 incoace cu o prea mare satisfactie de sine si de situatie.”

Monica Lovinescu - Unde scurte, vol. 4: Est-etice

„Optzecistii se afirma ca un curent nu numai estetic. La adapostul textualismelor, ermetizante la nivelul cenzurii, autorii de proze scurte se preumbla prin locurile aglomerate ale cetatii inarmati, s-ar zice, cu un aparat de inregistrat si altul de filmat: strada se rasteste, se ia la harta, saraceste, sta la coada, se umple de tipete si ruine sub ochii lor. Printre procedeele narative cele mai sofisticate, irup imaginile violente continand in negativ propriul lor sarcasm. Caricatura se caricaturizeaza, in timp ce personajele isi cauta un autor ce nu se gaseste nici el pe sine. Nici o incertitudine estetica in aceste goane succesive; daca pentru Occident textualismul dateaza din anii '60, la noi el merge in sensul sincronizarii si al modernismului (nu si al postmodernismului, cum gresit s-a pretins, profitandu-se de confuzia atotcuprinzatorului concept). Nonconformismul optzecist vine oare numai din indarjirea impotriva prea obsedantului prezent sau si din faptul ca la Curte nu mai e nevoie de scriitori – sunt de ajuns marii si micii rinoceri cu o indelungata ucenicie a hipertrofiatei osanale? Privilegiile acordate altadata „inginerilor sufletelor“ s-au transformat in restrictii. Oricare ar fi raspunsul (privilegiem ambiguitatile lui), darzenia optzecistilor – cu exceptiile inevitabile – e un fapt.”

Monica Lovinescu - Unde scurte, vol. 5: Pragul

„Volumul se prezinta ca si cele precedente. Cu aceleasi lacune si limite datorate unui spatiu restrans. Alcatuirea lui n-a fost mai dificila doar din motivele expuse. Cum, in timp ce lucram la el, restauratia nu se vadea a fi doar a nomenclaturistilor comunisti (ei au anexat revolutia din primele zile), ci si a ceausistilor cel mai scandalos compromisi, sfidarea devenind o metoda de guvernamant, e lesne de inchipuit in ce stare de amaraciune au fost retranscrise pasajele nestapanitei iluzii lirice din decembrie '89, ce incheie volumul. Agresiunea prezentului nu are insa dreptul sa anuleze involburarea de lumini de atunci. De n-ar fi decat pentru posibila (nu neaparat si probabila) functie recuperatoare a viitorului.”

Monica Lovinescu - Unde scurte (5 volume).