Vaccinurile si autoimunitatea

Acest tratat de imunologie aplicata este echilibrat, cu evidentierea meritelor operei vaccinaliste si cu lansarea unui semnal de alarma asupra reactiilor adverse „severe si chiar fatale“. Autorii sunt personalitati cu o expertiza de necontestat in domeniul imunologiei fundamentale si clinice. Bolile autoimune au o baza genetica, adica sunt foarte personale si „este naiv sa credem ca toti oamenii sunt la fel“. De aceea, orice sistem public de sanatate care incearca sa introduca in corpul unui om sanatos o molecula farmacologic activa, motivand proeminenta, comite un act nedeontologic si lipsit de etica, lasand sintagma „drepturile omului“ goala de continut. Autorii acestei carti au o constiinta profesionala inalta. Ei nu critica vaccinurile, dar demasca reactiile adverse imune si autoimune, cu scopul evitarii lor si cu speranta ca metoda poate fi perfectionata.

Speram ca si in Romania practicienii din domeniul medical – imunologi, cercetatori si clinicieni, medici de familie, epidemiologi, factori de decizie din sistemul de sanatate publica – vor primi cartea, cu studiile, experientele si adevarurile descoperite in ea, ca pe un eveniment stiintific pretios, de care – in mod necesar si chiar obligatoriu – trebuie sa se tina cont.

…cartea aceasta este necesară şi curajoasă. Autorii sunt personalităţi cu o expertiză de necontestat in domeniul imunologiei fundamentale şi clinice.

Spunem că este necesară, deoarece vaccinologia este o ştiinţă plină de contradicţii care trebuie eliminate. Vaccinurile se adresează oamenilor sănătoşi, adică unui grup imens de persoane; prospectul elaborat de fabricant menţionează reacţii adverse, uneori dintre cele mai grave, şi, în ciuda acestui fapt, vaccinurile sunt recomandate cu căldură de oficialii instituţiilor de sănătate publică şi cu multă uşurinţă de medicii de familie şi de pediatri.

Dar cartea este şi curajoasă în condiţiile vremurilor noastre, deoarece trezeşte un spirit de prudenţă - altfel destul de amorţit sau bine manipulat spirit prevăzător imperios necesar de vreme ce unele guverne vor să decreteze obligativitatea vaccinării, adică să-şi agreseze propriul popor cu o lege totalitară (care nu a fost dată până acum nici în cele mai despotice sisteme de guvernare).

Acest tratat de imunologie aplicată este echilibrat, cu evidenţierea meritelor operei vaccinaliste şi cu lansarea unui semnal de alarmă asupra reacţiilor adverse „severe şi chiar fatale”.

„Faptul că vaccinurile se administrează la miliarde de oameni, fără un screening preliminar... este îngrijorător” (p. 15).

Partea a III-a a acestui tratat se intutlează „Boli autoimune stimulate de vaccinare". Ea are 15 capitole şi exprimă un adevăr dramatic: o parte din oamenii sănătoşi (despre care nu ştim dacă s-ar fi îmbolnăvit vreodată) fac boli autoimune - nu uşoare - după şi prin administrarea unui vaccin: lupus, vasculite, artrită reumatoidă, boli de ţesut conjunctiv nediferenţiate, purpură trombocitopenicâ, boală celiacă etc.

Vaccinurile si autoimunitatea - Dr. Yehuda Shoenfeld, dr. Nancy Agmon Levin, dr. Lucija Tomljenovic.