Viata lui Kostas Venetis

Tânărul Kostas Venetis, care ucenicește în anii copilăriei într-o mănăstire din Grecia de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cunoaște o spectaculoasă schimbare la față: invertit demonic, străbate spații dintre cele mai variate – cunoaşte mizeria şi fascinația Istanbulului, pitorescul Bucureștiului balcanic, efervescența Parisului revoluționar, splendoarea Vienei, melancolia Veneției, mișcându-se prin felurite medii, de la pegra tavernelor la cercurile nobiliare. Poveste despre iniţierea întru Rău, în care sodomia şi jocul intertextual, violența și notaţia răsfățat calofilă, cabalismul și mitul conspiraționist, ficțiunea și documentarismul, crima și complexele oedipiene se îmbină în urzeala unei istorisiri inițiatice deghizate în thriller, Viața lui Kostas Venetis se plasează în linia decadenților de acum un veac.

Romanul Viața lui Kostas Venetis conține aventurile unui picaro cu identitate scindată – virtual ascet convertit la o religie a viciului. Dincolo de luxurianta acțiunii și pitorescul descrierilor, cititorul este invitat să descopere taina vieții lui Kostas Venetis și pe romancierul Octavian Soviany, care egalează acum și pe teren prozastic bine-cunoscutele sale performanțe poetice.

„Când păcătosul are revelația sacrului, nimic și nimeni nu-l mai pot întoarce. Cam așa e și cu scriitorul: o să vă lingeți pe degete cu limba română a lui Octavian Soviany, curgătoare, spumoasă, arhaică și nervoasă, o să chefuiți și o să suferiți odată cu personajele lui retro și cu pasiunile lor sfâșietoare în cel mai savuros roman de epocă din literatura română recentă.” (Alexandru Matei)

„Am conviețuit șapte ani. Mai întâi a fost doar un nume, descoperit de Nora Iuga, într-un cimitir mărginaș dintr-o capitală occidentală. Apoi a devenit o umbră care s-a furișat în paginile romanului Textele de la Monte Negro și în câteva din poemele mele. Uneori mi s-a părut că îl zăresc, cu pălăria lui neagră trasă pe ochi, prin fumul gros de țigară din nu mai știu ce loc de pierzanie bucureștean, la ore de noapte târzii; ba într-un rând, chiar mi-a arătat unul din vestitele sale numere de iluzionism. Astfel că umbra s-a făcut încet-încet trup, iar după aceea poveste. Am scris șapte ani la această istorie, întrerupând și reluând, ca într-o relație în care nu ești sigur de celălalt și, de la un punct încolo, nici de tine însuți. Am fost mereu chinuit de gândul că nu voi izbuti să-i duc povestea la bun sfârșit. Iar atunci când deveneam tot mai conștient de puținătatea puterilor mele de romancier, mi se năzărea că-i aud râsul sarcastic, confirmându-mi lipsa harurilor de povestaș și recomandându-mi parcă să mă apuc de grădinărit sau de contabilitate. Ceea ce public acum e doar începutul unei povești, căreia mă întreb dacă o să-i dau vreodată de capăt. Și mă mai întreb, de asemenea, la fel ca unul dintre personajele acestei hagiografii: oare ce s-ar fi ales de mine dacă nu l-aș fi întâlnit niciodată pe Kostas Venetis?” (Octavian Soviany)

Octavian Soviany - Viața lui Kostas Venetis. Tiraj mic, de doar 1250 exemplare.