|
Este inutil de spus ce a însemnat pentru mine descoperirea cărţilor lui Ioan Chirilă. Cred că toţi fanii lui nea Vanea şi-au depănat amintirile în acest sens. Aş exersa pleonasmul dacă aş mai perora prea mult pe această temă. Eu spun doar că "Espana 82" şi "Zile şi nopţi pe stadion" sunt volume care trebuie considerate parte a patrimoniului cultural românesc. Aceste cărţi au influenţat şi vor influenţa generaţii de jurnalişti sportivi, atât ca scriitură, cât şi ca mentalitate. Au fost momente în care, recitind aceste capodopere, observam că ştiam pe de rost conţinutul capitolelor, savuram comparaţiile formidabile şi visam la următoarea carte scoasă de Ioan Chirilă. Senzaţie unică, pe care o retrăiesc, scuzaţi… comparaţia, numai la Vargas Llosa, Rushdie, Dostoievski şi, mai nou, Allende…
Este şi momentul ca actuala generaţie, dependentă de mess, skype, forum, blog şi alte binecuvântări contemporane, să descopere estetica sportului, să ştie că există şi altceva, în jurnalismul sportiv, decât înjurături, polemici sau blesteme sub pseudonim.
Cărţile lui Ioan Chirilă sunt ca şi marile echipe de fotbal. Nu te saturi să îţi aminteşti de ele, să le repeţi întâmplările. Le ştii pe de rost, aşa cum ştii să spui, visând cu ochii "larg închişi", marile echipe ale Braziliei, Realului, Milanului sau Ripensiei…
Cotare: [5 din 5 stele] |
|
|