Metoda de pian

„Elaborarea unei metode de pian, într-un spirit nou, bazată pe o tehnică firească, bine gândită şi pe un conţinut muzical cât mai valoros, m-a preocupat ani de zile.

După multe cercetări şi experienţe, am ajuns la convingerea că o singură lucrare nu poate fi valabilă pentru toţi începătorii şi că, în aplicarea ei, va trebui să se ţină seama de vârsta şi de dezvoltarea elevilor, atât din punct de vedere intelectual, cât şi din punct de vedere fizic.

De aceea am întocmit mai întâi o Mică metodă pentru copiii sub vârsta de 9 ani, căreia îi urmează lucrarea de faţă.

Ea a fost concepută pentru a fi folosită atât de copiii aflaţi în al doilea an de studii pianistice, cât şi de cei mai vârstnici care-şi încep studiile, având deja noţiuni elementare de teorie şi de solfegiu, precum şi de începătorii adulţi. Am putut imprima, în consecinţă, un ritm mai rapid în succesiunea noţiunilor de iniţiere.

Pianul fiind singurul instrument prin care se poate face o educaţie muzicală generală, începând de la simplul amator până la cel mai desăvârşit artist, firesc este ca, în primul rând, cuprinsul unei metode să aibă o mare influenţă asupra formării muzicale, dezvoltării auzului şi gustului elevului. Pentru aceasta, în ceea ce priveşte materialul inclus în această lucrare, am recurs la texte muzicale ale marilor maeştri ai trecutului, la compozitorii noştri de frunte, precum şi la câteva tinere talente.

În măsura în care am putut-o face în cadrul unei metode, am insistat asupra importanţei unei munci raţionale, a înţelegerii acestei munci depuse, atât din punct de vedere muzical, cât şi tehnic, precum şi asupra legăturii permanente care trebuie să existe între teorie şi practică. Am socotit necesară cunoaşterea evoluţiei instrumentelor cu claviatură precum şi a mecanismului actual al pianului, pentru înţelegerea anumitor stiluri muzicale şi a diverselor sonorităţi cerute în redarea lor.

Am prevăzut totodată şi câteva exerciţii de mişcări pentru braţe şi pentru degete, în scopul de a pregăti aparatul muscular pentru coordonarea dintre mecanismul viu uman şi cel al instrumentului, pentru o bună execuţie. Lămuririle premergătoare şi istoricul claviaturii depăşesc poate posibilitatea de înţelegere a unui copil; ele sunt însă de mare folos pentru începătorii adulţi, pentru profesorii tineri şi pentru părinţii care vor supraveghea studiul copilului.

Întemeindu-mă pe o îndelungată practică pedagogică şi pe rezultatele satisfăcătoare dobândite prin folosirea acestor principii călăuzitoare în experienţele cu felurite naturi şi temperamente de începători, îmi exprim speranţa că această lucrare îşi va îndeplini menirea de a fi un aport eficace în învăţământul muzical.” ( Maria Cernovodeanu)